Un nou studiu publicat în Science Advances sugerează că unele microorganisme pe care oamenii le-ar putea lăsa în urmă la Polul Sud lunar ar putea supraviețui mai bine decât se credea, cel puțin în anumite zone umbrite și reci de pe Lună.
Concluzia vine într-un moment în care regiunea este vizată de viitoare misiuni, iar cercetătorii încearcă să înțeleagă nu doar geologia și chimia ei, ci și riscul de contaminare biologică. Potrivit IFLScience, echipa condusă de Dr. Prabal Saxena de la Goddard Space Flight Center a analizat dacă unele bacterii și fungi ar putea rezista la nivelurile de radiație ultravioletă estimate în jurul Polului Sud lunar, ținând cont de relief și de umbrele permanente din cratere.
De ce Polul Sud lunar este diferit
Luna rămâne, în general, un mediu ostil vieții: temperaturile extreme, radiația puternică și lipsa apei fac supraviețuirea foarte dificilă. Totuși, zonele din apropierea Polului Sud sunt considerate speciale pentru că unele cratere nu primesc niciodată lumină solară directă, ceea ce permite existența gheții aproape de suprafață. Tocmai această combinație de frig și umbră a transformat regiunea într-o țintă importantă pentru explorarea spațială.
Studiul pornește de la ideea că, dacă oamenii vor ajunge acolo pentru perioade mai lungi, vor aduce inevitabil și microbi. NASA sterilizează sondele care merg în locuri sensibile la contaminare, dar astronauții nu pot fi tratați la fel. Chiar și cu costume spațiale și protocoale stricte, nu toate microorganismele sunt eliminate complet.
Ce microorganisme au fost analizate
Cercetătorii au folosit date din studii anterioare privind supraviețuirea a trei specii bacteriene și a două specii fungice expuse la radiație UV. Apoi au comparat aceste rezultate cu nivelurile de radiație estimate la Polul Sud lunar. Dintre speciile analizate, Aspergillus niger s-a dovedit cel mai rezistent, inclusiv în scenarii care corespund expunerii la UV apropiate de lumina solară de la polul lunar.
Chiar și așa, modelarea sugerează limite clare: A. niger ar supraviețui, în cel mai bun caz, mai puțin de o săptămână în multe locuri de pe Lună și mai puțin de o oră în zonele mai îndepărtate de Polul Sud. Pentru celelalte patru specii, fereastra de supraviețuire de o zi este și mai restrânsă.
De ce contează pentru viitoarele misiuni
Autorii studiului subliniază că niciuna dintre speciile analizate nu pare capabilă să crească sau să se reproducă pe Lună. Asta înseamnă că nu este vorba despre o posibilă „terraformare” accidentală a satelitului, ci despre supraviețuire în stare latentă. Chiar și așa, microbii rămași în craterele adânci sau în alte nișe mai protejate ar putea complica viitoarele cercetări.
Problema este una de protecție planetară: dacă material biologic adus de oameni ajunge în zone care ar trebui studiate ca fiind cât mai apropiate de starea naturală a Lunii, rezultatele privind chimia și geologia ar putea fi afectate. În plus, cercetătorii spun că Luna ar putea funcționa ca un test util înainte de misiunile spre Marte, unde întrebarea contaminării devine și mai sensibilă.
Ce urmează
Mesajul principal al studiului nu este că Luna va deveni un mediu propice vieții, ci că unele microorganisme umane ar putea rezista suficient de mult încât să conteze pentru știință. Heather Graham a spus că Luna este un loc în care „o celulă poate supraviețui”, iar Andrew Needham a subliniat că, înainte de a căuta semne de viață pe alte lumi, cercetătorii trebuie să știe foarte bine ce au adus ei înșiși acolo.
Pe scurt, viitoarele misiuni la Polul Sud lunar vor trebui să țină cont nu doar de gheață și de resurse, ci și de propriile „bagaje” biologice. Pentru oamenii de știință, asta înseamnă o atenție mai mare la contaminare înainte ca explorarea să schimbe ireversibil ceea ce va fi găsit pe teren.
