Un tribunal federal de apel din Statele Unite a eliminat ultimul capăt de cerere activ din disputa de aproape trei decenii privind cine are drepturi asupra codului asociat cu Linux. Potrivit relatării publicate de The Register și preluate de The Next Web, un complet de trei judecători al Curții de Apel a SUA pentru Al Doilea Circuit a confirmat pe 10 august hotărârea instanței inferioare și a descris argumentele rămase ale Xinuos drept „fără merit”.
Lupta de 28 de ani pentru Linux se apropie de final
Decizia nu stabilește definitiv cine „deține” Linux în sens larg, dar închide, cel puțin pentru moment, posibilitatea ca Xinuos să mai continue această revendicare în instanță. Compania mai are la dispoziție o singură mișcare procedurală: o cerere de rejudecare în fața întregului complet al curții, o opțiune admisă foarte rar.
De unde a pornit disputa
Conflictul își are originea în 1998, când IBM și The Santa Cruz Operation au lansat proiectul comun Project Monterey, un efort de dezvoltare pentru sisteme de operare bazate pe UNIX, inclusiv pentru procesoarele IA-64 și arhitectura Power a IBM. În proiect au intrat și Intel și Sequent, iar colaborarea era guvernată de un acord de dezvoltare comună care prevedea licențierea reciprocă a codului.
Conform materialului de la The Register, Linux a câștigat teren fiind deja compatibil cu mai multe procesoare, iar IBM a decis să mizeze pe această direcție. Santa Cruz a anunțat în 2000 vânzarea unei părți importante din afacere către Caldera Systems, iar IBM a încheiat Project Monterey în 2001. Ulterior, a apărut acuzația că IBM ar fi contribuit cod din Monterey la Linux și la propriile sale sisteme AIX și z/OS, iar succesorii Santa Cruz au susținut că acel cod le aparținea.
De ce a pierdut Xinuos pe fond procedural
Instanța de apel a ajuns la concluzia că problema nu mai poate fi litigată acum, deoarece cererea a fost depusă prea târziu. Judecătorii au analizat momentul în care a început să curgă termenul legal pentru o acțiune de acest tip și au reținut că, în cazul unei revendicări de proprietate, aceasta se naște o singură dată, atunci când un reclamant diligent ar fi trebuit să afle despre ea.
Curtea a notat și că IBM nu a contestat faptul că Xinuos deține drepturile de autor asupra codului, nici că a preluat codul din Project Monterey și l-a integrat în propriile produse, pe care le „continuă să le dezvolte și să le vândă”. Disputa a fost, în esență, dacă IBM avea dreptul legal să facă acest lucru. Completul a considerat că actul contestat — preluarea codului în 2001 — a fost un eveniment unic, iar chiar și raportând cunoașterea pretinsă a Xinuos la 2011, o acțiune introdusă în 2021 a venit prea târziu.
În același timp, curtea de apel a nuanțat calificarea juridică făcută de instanța inferioară. Judecătorii au spus că disputa a fost prezentată de ambele părți ca una despre dreptul IBM de a folosi codul, ceea ce seamănă mai degrabă cu un litigiu privind o licență decât cu unul privind proprietatea asupra codului. Totuși, chiar și cu această interpretare, rezultatul a rămas același: respingerea cererii.
Ce rol a avut acordul inițial
În centrul istoriei stă și acordul comun semnat în cadrul Project Monterey. Fiecare parte și-a licențiat codul celeilalte, iar secțiunea 22.3 prevedea un termen de doi ani pentru formularea unei acțiuni legate de o încălcare. Acest detaliu a devenit important în evaluarea ulterioară a momentului în care o eventuală revendicare ar fi trebuit introdusă.
După destrămarea proiectului, litigiul a trecut prin mai multe etape și schimbări de nume și proprietate. Caldera a dat în judecată IBM în 2003, apoi a devenit SCO Group. Compania a intrat în faliment în 2007, iar în 2011 a vândut aproape întreaga divizie software către Xinuos, păstrând însă în afara tranzacției orice drepturi, pretenții sau cauze de acțiune legate de IBM.
Un dosar lung, cu mize comerciale mari
Dosarul a continuat ani la rând. Un tribunal federal din Utah i-a acordat inițial IBM o hotărâre sumară în 2016, iar Curtea de Apel a celui de-al Zecelea Circuit a retrimis ulterior o parte din pretențiile privind însușirea neautorizată pentru judecată. În 2021, SCO Group și IBM au ajuns la o înțelegere de 14,25 milioane de dolari, iar Xinuos a contestat acordul în procedura de faliment, susținând că ar putea afecta și propriile sale pretenții. Obiecția a fost respinsă.
Xinuos a intentat apoi propriul proces împotriva IBM și Red Hat în martie 2021, însă pretențiile față de Red Hat au fost retrase ulterior printr-o stipulare comună. Judecătoarea Colleen McMahon Seibel a acordat IBM o hotărâre sumară în ianuarie 2024 și a respins cererea de reexaminare în aprilie același an. Hotărârea finală a venit pe 2 aprilie 2025, iar apelul a fost acum respins de completul de la Al Doilea Circuit.
De ce contează pentru piața open source
Dincolo de istoria juridică, cazul arată cât de valoroase pot deveni drepturile asupra codului folosit în infrastructuri software de scară foarte mare. Linux rulează pe miliarde de dispozitive, iar disputa a fost urmărită de ani de zile tocmai pentru că miza potențială este uriașă. The Register a comparat situația cu alte piețe de licențiere tehnologică, arătând că și taxele aparent mici, aplicate la volume foarte mari, pot produce sume importante.
În același timp, hotărârea nu tranșează întrebarea de fond despre dreptul IBM de a folosi codul respectiv; ea spune doar că, la acest moment, litigiul nu mai poate fi continuat pe calea aleasă de Xinuos. Pentru companiile care lucrează cu software open source, mesajul practic este că documentarea licențelor, a termenelor și a lanțului de drepturi rămâne esențială, mai ales în proiectele comune și în tranzițiile corporative care se întind pe ani de zile.
Rămâne de văzut dacă Xinuos va cere rejudecarea de către întregul complet al curții. Dacă nu, unul dintre cele mai vechi litigii din istoria software-ului modern se va închide fără o decizie de fond asupra întrebării care l-a alimentat timp de 28 de ani.
Sursă: The Next Web
