Cercetători de la University of Michigan au prezentat un proces nou de fabricare a vaccinurilor antigripale, bazat pe drojdie, care ar putea scurta semnificativ timpul necesar pentru obținerea unor doze funcționale. Potrivit informațiilor comunicate de echipă și relatate de IFLScience, metoda ar putea reduce intervalul de producție de la cel puțin șase luni, cât durează în mod obișnuit procesul clasic, la aproximativ o lună.
O schimbare de ritm în producția vaccinurilor antigripale
Inovația nu ține doar de viteză. Cercetătorii spun că noua abordare schimbă și ținta imunologică a vaccinului, folosind o proteină diferită de cele vizate de vaccinurile antigripale convenționale. În loc să mizeze pe hemaglutinină, una dintre principalele proteine de la suprafața virusului gripal, echipa a lucrat cu proteina M2, considerată mai conservată între tulpini.
De ce drojdia ar putea conta
În mod tradițional, vaccinurile antigripale sunt produse prin creșterea virusurilor în ouă de găină, un proces folosit de decenii. Această metodă este însă lentă și presupune etape multiple de selecție, cultivare și inactivare sau atenuare a virusului. Noua tehnologie propusă de echipa din Michigan folosește drojdia pentru a produce particule asemănătoare virusului, cunoscute ca virus-like particles sau VLP.
Potrivit cercetătorilor, drojdia are mai multe avantaje practice: poate fi mai ușor de purificat, poate oferi randamente mai mari într-un timp mai scurt și poate reduce costurile de producție. În plus, sistemul ar fi mai simplu de întreținut decât alte platforme folosite pentru VLP-uri, cum ar fi celulele mamifere sau cele de insecte.
Totuși, trecerea la drojdie nu a fost directă. Influenza este un virus anvelopat, iar formarea particulelor sale depinde de un proces de „înmugurire” care funcționează bine în celulele animale, dar nu la fel de bine în drojdie, din cauza peretelui celular rigid. Echipa condusă de profesorul Fei Wen spune că a reușit să depășească această limitare prin deschiderea peretelui celular pentru a permite formarea particulelor.
Ținta: un răspuns imun mai larg
Elementul care diferențiază cel mai mult acest candidat de vaccin este alegerea proteinei M2. Spre deosebire de hemaglutinină, care variază frecvent de la o tulpină la alta, M2 este esențială pentru replicarea virusului și este mult mai conservată. Din acest motiv, cercetătorii speră că un răspuns imun îndreptat către M2 ar putea oferi protecție împotriva mai multor tulpini de gripă, nu doar împotriva uneia singure.
Graduate student Trang Hoang a explicat că echipa a reușit să obțină o proporție mai mare de M2 pe suprafața particulelor decât metodele anterioare raportate în celule de insecte. În cazul lor, M2 ar fi reprezentat 8% din totalul proteinelor VLP, față de aproximativ 1% în studiile anterioare citate de echipă.
Isabel Vanderzee, o altă autoare a studiului, a spus că platforma ar putea avea aplicații și dincolo de gripă, inclusiv pentru alte virusuri anvelopate precum COVID sau HIV. Afirmația este una de perspectivă de cercetare, nu o concluzie confirmată, dar sugerează potențialul tehnologiei pentru alte vaccinuri bazate pe VLP.
Ce au arătat testele pe șoareci
În experimentele raportate, 18 șoareci au fost vaccinați cu particulele purificate. Analizele de sânge au arătat o producție puternică de anticorpi împotriva M2 din cinci tulpini de gripă. Când animalele vaccinate au fost expuse la trei dintre aceste tulpini, cercetătorii au raportat o protecție de 100% împotriva infecției.
Aceste rezultate sunt încurajatoare, dar reprezintă doar o etapă timpurie. Studiul a fost prezentat la reuniunea de toamnă din 2026 a American Chemical Society, iar echipa spune că urmează să testeze cât timp durează imunitatea la șoareci. Profesorul Wen a sugerat că protecția ar putea fi mai largă și mai de durată decât în cazul vaccinurilor actuale, însă această ipoteză trebuie confirmată prin studii suplimentare.
Ce înseamnă, de fapt, un vaccin antigripal universal
Ideea unui vaccin antigripal universal urmărește să reducă dependența de predicțiile anuale privind tulpinile care vor circula în sezonul următor. În prezent, vaccinurile sunt actualizate periodic pentru a se potrivi cât mai bine cu virusurile estimate, dar potrivirea nu este întotdeauna perfectă. O platformă care ar induce protecție mai largă ar putea simplifica această logică și ar putea diminua presiunea asupra procesului anual de producție.
În același timp, cercetarea rămâne la stadiu preclinic. Nu există încă date la oameni, iar drumul de la rezultate promițătoare pe animale la un vaccin aprobat poate fi lung. Chiar și așa, metoda descrisă de echipa de la University of Michigan este prezentată ca o posibilă schimbare de paradigmă: o platformă mai rapidă, mai flexibilă și, în teorie, mai ușor de adaptat pentru viitoare amenințări virale.
Pe termen scurt, miza este confirmarea durabilității răspunsului imun și verificarea siguranței și eficienței în etape de testare mai avansate. Pe termen lung, dacă rezultatele se mențin, procesul ar putea contribui la dezvoltarea unor vaccinuri gripale mai rapide și mai larg protective decât cele folosite astăzi.
