Jurnalismul științific de investigație nu se limitează la a explica descoperiri și rezultate noi. Potrivit unui studiu publicat în revista Media and Communication, acest tip de presă poate expune practici problematice din cercetare și poate declanșa schimbări concrete, de la modificări de reglementare până la creșterea transparenței.
Jurnalismul care verifică știința poate avea efecte măsurabile
Cercetarea, realizată de jurnalistul și cercetătorul Michele Catanzaro și de Luiz Peres-Neto de la Universitatea Autonomă din Barcelona, s-a bazat pe interviuri cu 15 jurnaliști de știință din spațiul ibero-american, adică din Spania, Portugalia și America Latină. Autorii au analizat practica jurnalismului de tip watchdog, orientat spre investigarea unor teme precum frauda, malpraxisul și manipularea corporatistă în cercetare.
Ce au spus jurnaliștii intervievați
Potrivit studiului, majoritatea jurnaliștilor au putut indica efecte pozitive, în lumea reală, ale materialelor lor. Printre acestea s-au numărat schimbări de reglementare, recunoașteri ale unor fapte greșite, proteste organizate și o mai mare transparență în instituții și procese de cercetare.
Autorii notează că multe dintre investigații au pornit din surse diverse: informații din interior, documente oficiale, conferințe și evenimente academice, ponturi de la cititori și resurse precum Retraction Watch, platforma care urmărește articolele retrase după publicare.
Printre exemplele menționate de jurnaliști s-au aflat cazuri de hărțuire sexuală în centre de cercetare din Argentina, interferențe ale companiilor de tutun și farmaceutice în America Latină și cumpărarea afiliării în Arabia Saudită, o practică folosită pentru a crește artificial statutul unei universități.
De ce contează în special în spațiul ibero-american
Peres-Neto spune că munca acestor profesioniști indică o schimbare în jurnalismul ibero-american, care istoric a avut tradiții mai slabe de investigație și de acoperire a științei decât alte regiuni. Studiul sugerează că această zonă începe să dezvolte o cultură mai puternică a verificării și a expunerii problemelor din cercetare.
Catanzaro rezumă miza astfel: „Confruntată cu o problemă sistemică, soluția trebuie să fie tot sistemică”. El spune că jurnalismul de tip watchdog face parte din această soluție, pentru că descurajează practicile incorecte.
Presiuni, riscuri și limite
Studiul nu prezintă însă doar rezultate pozitive. Jurnaliștii intervievați au vorbit și despre dificultăți precum lipsa finanțării, presiunea timpului, interferența politică, stresul psihologic, ostilitatea unor oameni de știință și chiar cenzura.
Autorii avertizează și asupra unui risc important: criticarea cercetării și expunerea practicilor greșite pot eroda încrederea generală în știință și pot oferi muniție discursurilor anti-știință. În lucrarea publicată, cercetătorii spun că jurnalismul de investigație în știință „poate juca un rol esențial” în combaterea acestor probleme, dar „riscă, de asemenea, să ofere muniție” actorilor care promovează interese politice sau corporatiste contrare dovezilor științifice.
Jurnaliștii intervievați au spus că încearcă să prevină astfel de efecte prin contextualizarea corectă a rezultatelor eronate și prin explicarea modului în care funcționează procesul științific. Această abordare, arată studiul, este esențială pentru ca investigațiile să nu fie folosite ca argument împotriva științei în ansamblu.
Ce propun autorii pentru viitor
Catanzaro și Peres-Neto susțin că jurnalismul de investigație în știință are nevoie de sprijin mai consistent pentru a rămâne viabil. Printre soluțiile propuse se numără formarea specifică pentru jurnaliști, astfel încât aceștia să poată înțelege mai bine instituțiile și sistemele care produc cercetare, dar și diversificarea surselor de finanțare.
Ei cer, de asemenea, mai mult sprijin pentru reporteri, editori și freelanceri, inclusiv timp mai mult în redacții pentru materiale care pot necesita zile, săptămâni sau chiar ani. În plus, cercetătorii spun că datele și descoperirile științifice ar trebui să fie mai transparente și mai accesibile, cu responsabilitate crescută la nivelul cercetătorilor, instituțiilor academice și guvernelor.
Deși studiul s-a bazat pe un număr redus de interviuri, concluziile sale se aliniază cu alte cercetări recente despre jurnalismul de investigație, inclusiv cu studii care au arătat că riscurile juridice și lipsa resurselor pot influența dacă o poveste ajunge sau nu să fie publicată.
Ideea principală pentru cititori: jurnalismul științific de investigație nu doar explică știința, ci poate ajuta la corectarea ei, cu condiția să fie bine finanțat, bine documentat și contextualizat responsabil.
