Boala Alzheimer este considerată în mod obișnuit o afecțiune sporadică, influențată de vârstă, genetică și stil de viață. Totuși, cercetători citați de ScienceAlert spun că există tot mai multe indicii că anumite elemente asociate cu boala, în special proteina amyloid-beta, ar putea fi transferate între oameni în contexte medicale specifice.
O ipoteză care ridică întrebări despre siguranța transfuziei
Într-un nou raport publicat în The Lancet, oamenii de știință au evaluat dacă aceste proteine ar putea ajunge și prin transfuzii de sânge. Concluzia nu este că Alzheimer se transmite demonstrat prin sânge, ci că ipoteza merită investigată atent, pentru că există semnale biologice și epidemiologice care nu pot fi ignorate.
Ce spun studiile citate de cercetători
Analiza reunește mai multe repere din ultimul deceniu. Un studiu din 2015 a oferit primele dovezi din lumea reală că patologia amiloidă ar putea fi transferabilă între oameni prin proceduri medicale. Cercetări ulterioare, inclusiv din 2016, au adus indicii suplimentare. În 2018, un alt studiu a sugerat că instrumentele chirurgicale contaminate ar putea transmite proteine asociate Alzheimerului între pacienți, într-un mod comparat de autori cu mecanismul prionilor, care determină proteinele sănătoase să se plieze greșit.
Cel mai important semnal pentru ipoteza legată de sânge a venit în 2023, când un amplu studiu populațional din Danemarca și Suedia a arătat că persoanele care primiseră transfuzii de la donatori care au dezvoltat ulterior hemoragii intracerebrale aveau un risc mai mare să facă, la rândul lor, sângerări cerebrale recurente ani mai târziu. Cercetătorii spun că explicația cea mai plauzibilă biologic ar fi că în sângele donatorilor existau deja „semințe” incipiente de amyloid-beta, înainte ca boala cerebrală asociată să fie complet instalată.
Este important însă că această interpretare rămâne o ipoteză. Autorii subliniază că nu se poate spune cu certitudine că exact acesta a fost mecanismul transmisiei.
Poate Alzheimer să se transmită prin transfuzii de sânge?
Neurologul John Collinge, de la University College London, spune că transfuziile de sânge „salvează multe vieți”, dar tocmai de aceea orice risc potențial trebuie investigat riguros. În analiza din The Lancet, echipa sa afirmă că transmiterea patologiei amyloid-beta prin sânge și produse sanguine este o „îngrijorare justificată”, chiar dacă, în acest moment, nu există suficiente date pentru a estima amploarea problemei sau pentru a stabili ce tehnologii ar fi necesare pentru a o preveni.
Autorii cer studii epidemiologice de mare amploare, similare celui scandinav care a inclus peste 1 milion de persoane, pentru a verifica dacă prin transfuzii se transferă mai mult decât sânge. Ei propun și măsuri de precauție, precum monitorizarea mai atentă a pacienților care au nevoie de transfuzii repetate și explorarea unor biomarkeri sanguini pentru Alzheimer care ar putea ajuta la identificarea donatorilor cu risc de a purta patologie amyloid-beta.
Ce spun experții independenți
Susan Kohlhaas, director executiv pentru cercetare și parteneriate la Alzheimer’s Research UK, care nu a fost implicată în studiu, spune că analiza evidențiază un gol important în cunoaștere. Potrivit ei, sunt necesare cercetări specifice pentru a stabili dacă transmiterea prin sânge are loc, cine ar putea fi cel mai expus și dacă sunt necesare măsuri suplimentare de reducere a riscului.
Mesajul principal al cercetătorilor este unul de prudență, nu de alarmă. La acest moment, dovezile nu arată că transfuziile de sânge transmit în mod demonstrat boala Alzheimer, iar riscurile cunoscute rămân mici. Totuși, autorii spun că istoria scandalului britanic al sângelui contaminat, investigat în 2024 de Infected Blood Inquiry, arată costul așteptării unei certitudini absolute înainte de a lua măsuri de siguranță.
Ce înseamnă pentru public
Pe baza datelor disponibile, întrebarea corectă nu este dacă Alzheimer este deja dovedit ca boală transmisibilă prin transfuzii, ci dacă există suficiente indicii pentru a continua cercetarea și pentru a întări supravegherea. Deocamdată, răspunsul este că dovezile sunt insuficiente pentru concluzii ferme, dar suficient de serioase pentru a justifica prudența și investigații suplimentare.
Pentru pacienți și donatori, concluzia practică este că transfuziile rămân o procedură medicală esențială, iar autoritățile și cercetătorii încearcă să clarifice dacă, în cazuri rare, ar putea exista și un risc biologic legat de patologia Alzheimer. Până la apariția unor date mai solide, tema rămâne una de cercetare, nu de certitudine clinică.
