Apneea în somn, o tulburare care afectează aproape 1 miliard de oameni la nivel global, rămâne adesea trecută cu vederea în consultațiile de rutină, notează ScienceAlert. Deși somnul este un element esențial al stării de bine, autorii articolului spun că mulți medici de familie nu întreabă sistematic pacienții despre problemele de somn, iar acest lucru poate întârzia diagnosticul.
O tulburare frecventă, dar subdiagnosticată
Cel mai răspândit tip este apneea obstructivă în somn, caracterizată prin blocaje repetate ale respirației în timpul somnului. Potrivit ScienceAlert, aceasta poate provoca somnolență diurnă, dureri de cap și sforăit, iar pe termen lung este asociată cu un risc crescut de boli cardiovasculare.
Articolul subliniază că pacienții nu se încadrează întotdeauna în stereotipul clasic al persoanei în vârstă, de sex masculin și cu obezitate. Din acest motiv, simptomele sunt uneori ignorate în timpul controalelor medicale de rutină, mai ales la femei și la alte grupuri care nu sunt evaluate corect prin instrumentele de screening folosite în prezent.
Apneea în somn afectează aproape 1 miliard de oameni
ScienceAlert arată că episoadele de apnee și hipopnee pot apărea de peste 100 de ori pe oră și durează, în medie, aproximativ 20 de secunde. Aceste întreruperi repetate reduc nivelul de oxigen din creier și din organism, cresc tensiunea arterială și ritmul cardiac și pun presiune pe sistemul cardiovascular.
Netratată, apneea în somn poate duce la hipertensiune, insuficiență cardiacă și accident vascular cerebral. Articolul mai notează că tulburarea este asociată și cu un risc crescut de demență, inclusiv Alzheimer și alte boli neurodegenerative. Dincolo de efectele medicale, ea este legată de o calitate mai slabă a vieții, de un risc mai mare de accidente rutiere și de costuri medicale mai ridicate pentru persoane și sisteme publice de sănătate.
Tratamentul există, dar accesul nu este egal
Tratamentul standard rămâne presiunea pozitivă continuă în căile aeriene, cunoscută drept CPAP, care împiedică prăbușirea căilor respiratorii printr-un flux de aer administrat prin mască. ScienceAlert precizează însă că mulți pacienți consideră terapia dificil de tolerat. Alte opțiuni includ dispozitive implantabile de stimulare nervoasă, aparate orale care repoziționează maxilarul, terapii poziționale și antrenament miofuncțional.
În 2024, Administrația pentru Alimente și Medicamente din SUA a aprobat tirzepatida, ingredientul activ din Mounjaro și Zepbound, pentru tratarea apneei obstructive în somn, pe motiv că ajută prin scăderea în greutate, un factor asociat cu această tulburare. Chiar și așa, articolul insistă că sunt necesare în continuare soluții noi și, mai ales, o diagnosticare mai bună.
Cine este diagnosticat și cine rămâne pe dinafară
Potrivit ScienceAlert, femeile cu apnee în somn prezintă adesea simptome precum dureri de cap, insomnie și depresie, semne care nu apar mereu în instrumentele clasice de screening. Articolul mai arată că diferențele anatomice ale căilor respiratorii și variațiile hormonale pot influența modul în care boala se manifestă la femei.
Publicația citează și probleme de echitate în diagnostic: multe instrumente au fost dezvoltate pe populații albe, iar pulsoximetrele de la deget pot fi mai puțin sensibile la persoanele cu pigmentație mai închisă a pielii. În plus, beneficiarii Medicaid din SUA, care includ disproporționat persoane din minorități rasiale, sunt mai predispuși să fie refuzați pentru acoperirea pe termen lung a tratamentului CPAP, deși articolul menționează că bărbații de culoare au forme mai severe ale bolii decât omologii lor albi.
Ce pot face pacienții
ScienceAlert spune că șansele de a primi o trimitere la specialist cresc de nouă ori atunci când pacientul întreabă explicit despre apneea în somn. Articolul mai arată că studiile de somn pot fi făcute acum și la domiciliu, nu doar în spital.
Mesajul final este unul pragmatic: dacă apar simptome precum somnolență excesivă, dureri de cap, sforăit, insomnie, urinări frecvente noaptea sau treziri cu senzația de lipsă de aer, discuția cu medicul poate fi primul pas către diagnostic și tratament.
