Ceaiul de hibiscus este preparat din Hibiscus sabdariffa, o plantă tropicală și subtropicală din familia Malvaceae, diferită de Hibiscus rosa-sinensis. Potrivit materialului publicat de Asana, caliciile uscate ale plantei sunt folosite în băuturi, produse alimentare și uneori în scopuri medicinale.
Ce este ceaiul de hibiscus
În Iran, planta este cunoscută în mod obișnuit drept „sour tea”, iar în țările vorbitoare de engleză apare și sub numele de „red sorrel”. Originea sa este plasată în Angola, iar cultivarea s-a extins în regiuni tropicale și subtropicale, inclusiv în Sudan, Egipt, Thailanda, Mexic și China.
Ce conține și de ce a atras interesul cercetătorilor
Asana notează că planta conține acizi vegetali, inclusiv acid citric, malic și tartric, dar și compuși precum antociani, quercetină, beta-caroten și vitamina C. Tocmai această combinație a alimentat interesul pentru posibile efecte antioxidante, diuretice și asupra metabolismului lipidic.
În medicina tradițională din Africa de Nord și din alte regiuni, hibiscusul a fost folosit pentru tuse, dureri în gât, febră, afecțiuni cardiace și ca diuretic. Totuși, utilizările tradiționale nu echivalează cu dovezi clinice solide, iar studiile disponibile au rezultate diferite în funcție de preparat, doză și durata administrării.
Ce spun studiile despre colesterol și metabolism
Materialul citat de Asana menționează mai multe studii mici care au analizat efectele hibiscusului asupra lipidelor din sânge. Într-un trial clinic din Taiwan, publicat în 2007, extractul de hibiscus a fost asociat cu reduceri ale colesterolului după o lună, iar grupul cu răspunsul cel mai bun a fost cel care a primit o doză intermediară, nu cea mai mare.
Un alt studiu, din 2009, pe persoane cu diabet de tip 2, a comparat ceaiul de hibiscus cu ceaiul negru. După o lună, grupul care a primit hibiscus a înregistrat scăderi ale colesterolului total, LDL și trigliceridelor, precum și o creștere a HDL. Într-un alt studiu, pe pacienți cu sau fără sindrom metabolic, extractul de Hibiscus sabdariffa a fost asociat cu îmbunătățiri ale glucozei, colesterolului total, LDL și HDL în anumite grupuri.
Totuși, un studiu dublu-orb, controlat cu placebo, pe 69 de persoane cu LDL crescut nu a găsit un efect clar de scădere a lipidelor față de placebo. Autorii materialului subliniază că diferențele dintre produse, doze și formele de administrare pot explica rezultatele neuniforme.
Posibil efect asupra tensiunii arteriale
Hibiscusul este discutat frecvent și în legătură cu tensiunea arterială. Asana citează un studiu pe persoane cu diabet de tip 2 și hipertensiune ușoară, în care consumul de ceai de hibiscus de două ori pe zi timp de o lună a fost asociat cu o scădere a tensiunii sistolice. Într-un alt studiu comparativ cu lisinopril, extractul de hibiscus a redus tensiunea arterială, deși mai puțin decât medicamentul.
O revizuire Cochrane din 2010, menționată în material, a identificat cinci studii care au raportat reduceri ale tensiunii sistolice. Cercetătorii au concluzionat însă că sunt necesare studii mai bine concepute pentru a stabili cu mai multă certitudine beneficiul în hipertensiune.
Alte utilizări tradiționale și afirmații frecvente
Pe lângă tensiune și colesterol, hibiscusul este promovat uneori pentru susținerea imunității, digestiei, controlului greutății, reducerea bufeurilor, ameliorarea crampelor menstruale sau calmarea stării de agitație. Materialul citat leagă aceste efecte de prezența vitaminei C, a antioxidanților și de posibile efecte diuretice sau asupra absorbției carbohidraților.
Aceste afirmații trebuie însă privite cu prudență. Unele sunt bazate pe utilizări tradiționale sau pe ipoteze biologice, nu pe dovezi clinice robuste. În plus, efectele pot varia în funcție de forma produsului: ceai, extract, capsule sau pulbere standardizată.
Siguranță și precauții
Materialul Asana spune că hibiscusul este în general considerat sigur în cantități alimentare și posibil sigur în doze medicinale adecvate. Totuși, sunt menționate câteva precauții importante: în sarcină, hibiscusul este considerat posibil nesigur, deoarece există indicii că ar putea declanșa menstruația; în alăptare, datele sunt insuficiente; iar persoanele cu diabet sau tensiune mică ar trebui să fie prudente, deoarece planta poate influența glicemia și tensiunea.
De asemenea, este menționat că hibiscusul poate interacționa cu pregătirea pentru intervenții chirurgicale, motiv pentru care utilizarea lui ar trebui discutată cu un medic înainte de o operație programată.
Ce rămâne relevant pentru cititori
Ceaiul de hibiscus rămâne o băutură populară, apreciată pentru gustul acrișor și pentru interesul științific din jurul său. Datele disponibile sugerează că ar putea avea efecte modeste asupra tensiunii arteriale și profilului lipidic, dar dovezile nu sunt uniforme, iar rezultatele depind de doză și de tipul preparatului.
Pentru publicul larg, concluzia practică este una simplă: hibiscusul poate fi o opțiune interesantă în alimentație, dar nu trebuie tratat ca un substitut pentru tratamentul prescris sau pentru evaluarea medicală atunci când există hipertensiune, diabet ori alte afecțiuni.
