Creierul nu procesează gustul în izolare, iar un studiu nou sugerează că sunetul poate influența felul în care oamenii percep ceea ce mănâncă. Cercetarea, publicată în Scientific Reports, a analizat modul în care muzica asociată cu idei de „dulce” sau „acru” modifică activitatea cerebrală și evaluările subiective ale gustului.
Potrivit studiului, muzica „dulce” și muzica „acră” au activat regiuni ale creierului implicate în procesarea gustului și în integrarea senzorială. În plus, atunci când muzica și gustul au fost aliniate, răspunsurile neuronale au fost mai puternice decât în cazul gustului singur. Cercetătorii au observat și că muzica dulce a făcut soluțiile gustative să pară mai plăcute.
Cum a fost realizat studiul
Echipa a recrutat 48 de adulți sănătoși, dreptaci, cu vârste între 18 și 55 de ani și cu auz, gust, vedere și miros normale. Din motive tehnice, datele fMRI au fost disponibile pentru 28 de participanți, iar rezultatele comportamentale principale au fost raportate pentru acest subgrup cu date complete.
Participanții au trecut prin sesiuni de imagistică prin rezonanță magnetică funcțională și prin evaluări comportamentale. În scanner, au fost testate trei tipuri de sarcini: una multisenzorială, una dedicată gustului și una dedicată sunetului. În condițiile multisenzoriale, cercetătorii au combinat patru scenarii: muzică dulce cu gust dulce, muzică dulce cu gust acru, muzică acră cu gust dulce și muzică acră cu gust acru.
Gusturile au fost obținute cu sucroză pentru dulce și acid citric pentru acru. Sunetele au fost construite astfel încât soundtrack-ul „acru” să aibă atacuri mai ascuțite, înălțime mai mare și o ușoară disonanță, în timp ce soundtrack-ul „dulce” a folosit articulație legato și armonie consonantă.
Ce au arătat rezultatele
Evaluările de congruență au indicat că gusturile pure dulci și acre erau asociate mai bine cu muzica dulce, respectiv acră. Același tipar a apărut și în cazul soluțiilor mixte: amestecul cu 75% sucroză și 25% acid citric a fost perceput ca mai congruent cu muzica dulce, iar amestecul cu 25% sucroză și 75% acid citric a fost mai congruent cu muzica acră. Soluția 50/50 a fost evaluată ca fiind la fel de compatibilă cu ambele soundtrack-uri.
La nivel cerebral, analiza a arătat că muzica dulce și gustul dulce nu au avut o suprapunere semnificativă exactă a activării, dar au implicat separat regiuni anatomice similare, inclusiv girusurile postcentrale bilaterale, cortexul prefrontal ventromedial, girusul rectus și girusul precentral drept. Pentru perechea acru-acru, a fost identificat un mic cluster comun semnificativ în girusul postcentral drept, iar alte suprapuneri anatomice au fost observate în girusul rectus stâng, girusul supramarginal drept și cortexul prefrontal ventromedial.
În comparație cu gustul singur, combinarea muzicii cu gustul a dus la o activare mai mare. Pentru condiția muzică dulce plus gust dulce, cele mai importante activări au apărut în precuneusul stâng, girusul precentral drept și girusul postcentral stâng. Pentru muzică acră plus gust acru, activările au fost observate în girusul lingual stâng, girusul postcentral drept, lobulul cerebelos VI stâng, girusul precentral stâng și în fisura calcarină dreaptă și cortexul din jur.
Atunci când gustul dulce a fost asociat cu muzică dulce, activarea a fost mai mare în operculul rolandic și în girusurile temporale superioare decât atunci când același gust a fost asociat cu muzică acră. Pentru perechea acru-acru, comparația echivalentă nu a produs clustere semnificative, ceea ce sugerează că efectele specifice de congruență au fost limitate.
Ce s-a schimbat în percepția participanților
În subgrupul cu date complete, condiția sonoră a avut un efect semnificativ asupra plăcerii resimțite. Soluțiile gustative au fost evaluate ca fiind mai plăcute atunci când participanții ascultau muzică dulce decât în liniște. În același timp, acidul citric 100% a fost considerat cel mai puțin plăcut dintre stimuli.
În privința intensității gustului, procentul mai mare de sucroză a crescut evaluările de dulce, iar procentul mai mare de acid citric a crescut evaluările de acru. Totuși, muzica nu a modificat semnificativ intensitatea percepută a dulceaței sau a acrelii în acest subgrup, ceea ce indică un efect mai clar asupra plăcerii decât asupra intensității gustului.
Ce înseamnă studiul
Autorii concluzionează că soundtrack-urile concepute pentru a sugera dulce sau acru pot angaja regiuni ale creierului implicate în gust și pot amplifica răspunsurile gustative și senzoriomotorii atunci când sunt combinate cu stimuli gustativi compatibili. Rezultatele adaugă o piesă importantă la cercetarea despre interacțiunea dintre auz și gust, dar autorii subliniază și limitele studiului.
Printre limitele menționate se numără eșantionul mic și relativ omogen, efectele comportamentale modeste și faptul că suprapunerea în aceleași regiuni cerebrale nu dovedește automat un cod neural comun. Cercetătorii spun că vor fi necesare studii viitoare, cu eșantioane mai mari și mai diverse, ordine de testare contrabalansată și stimuli alimentari mai complecși.
Ideea practică: pentru experiența alimentară de zi cu zi, sunetul din jurul mesei poate conta mai mult decât pare, iar muzica potrivită ar putea schimba felul în care este perceput gustul unui aliment.
