Un studiu publicat în Journal of Extracellular Vesicles și prezentat de Texas A&M University sugerează că un spray nazal experimental ar putea influența procesele asociate cu îmbătrânirea creierului. Cercetarea, realizată pe șoareci, a testat o terapie bazată pe vezicule extracelulare, ambalate pentru administrare intranazală, cu scopul de a ajunge direct la țesutul cerebral. Sursa: MindBodyGreen
Un posibil nou drum în cercetarea îmbătrânirii creierului
Potrivit echipei de la Texas A&M, abordarea vizează așa-numita „neuroinflammaging”, termen folosit pentru inflamația cronică, de intensitate redusă, care se acumulează în creier odată cu vârsta și este asociată cu ceața mentală, declinul memoriei și un risc mai mare de boli neurodegenerative, inclusiv Alzheimer.
Ce au testat cercetătorii
În centrul terapiei se află veziculele extracelulare, descrise de cercetători ca niște vehicule microscopice care transportă microARN-uri. Madhu Leelavathi Narayana, cercetător științific senior la Texas A&M, a explicat într-un comunicat că microARN-urile „ajută la modularea și reglarea multor căi genetice și de semnalizare din creier”.
Modul de administrare a fost, de asemenea, esențial. Cercetătorii au folosit un spray nazal pentru a ocoli bariera hematoencefalică și pentru a livra tratamentul direct către creier. Maheedhar Kodali, cercetător științific senior, a spus în același comunicat că administrarea intranazală permite atingerea creierului „fără proceduri invazive”.
Odată ajunse în țesutul cerebral, microARN-urile au fost concepute să suprime sistemele inflamatorii implicate în inflamația cronică a creierului îmbătrânit. Studiul mai arată că terapia a reactivat mitocondriile neuronale, structurile celulare responsabile de producerea energiei.
Ce au observat în studiu
Conform rezultatelor raportate, două doze de spray nazal au produs efecte semnificative la șoareci:
- au redus inflamația cerebrală;
- au restabilit funcția mitocondrială în neuroni;
- au îmbunătățit performanța la teste de memorie și recunoaștere;
- efectele au apărut în câteva săptămâni și au persistat timp de luni;
- rezultatele au fost similare la ambele sexe, un detaliu relevant în cercetarea biomedicală.
Testele comportamentale au indicat o mai bună recunoaștere a obiectelor familiare și o capacitate îmbunătățită de a detecta schimbări din mediu. Cercetătorii spun că aceste efecte sugerează nu doar o reducere a inflamației, ci și o îmbunătățire a modului în care creierul procesează și stochează informația.
Ce înseamnă, de fapt, aceste rezultate
Deși concluziile sunt interesante, ele provin dintr-un studiu pe animale, nu dintr-un test clinic pe oameni. Asta înseamnă că rezultatele nu pot fi extrapolate direct la pacienți, iar eficiența, siguranța și dozajul pentru oameni rămân de demonstrat.
Totuși, interesul pentru acest tip de abordare este alimentat și de presiunea medicală globală. Texas A&M a menționat că, în Statele Unite, numărul cazurilor noi de demență este proiectat să se dubleze în următoarele patru decenii, de la aproximativ 514.000 în 2020 la circa 1 milion în 2060.
În acest context, Ashok Shetty, profesor universitar și director asociat al Institute for Regenerative Medicine de la Texas A&M, a spus în comunicatul instituției că o terapie simplă, cu două doze, administrată nazal, ar putea într-o zi să ofere o alternativă la proceduri invazive sau la tratamente medicamentoase de durată. Cercetătorii au precizat și că au depus deja o cerere de brevet în Statele Unite pentru această terapie.
Ce rămâne de clarificat
Chiar dacă studiul sugerează că îmbătrânirea creierului ar putea fi influențată mai direct decât se credea, autorii subliniază că este nevoie de cercetări suplimentare înainte ca metoda să poată fi luată în calcul pentru utilizare clinică. În prezent, rezultatele susțin ideea că inflamația cerebrală și funcția mitocondrială pot fi ținte promițătoare pentru viitoare terapii, dar nu oferă încă o soluție pentru oameni.
Pe scurt, studiul de la Texas A&M deschide o direcție interesantă: un spray nazal cu două doze a redus semnele de inflamație și a îmbunătățit memoria la șoareci. Pentru moment însă, rămâne o dovadă de laborator, nu o metodă dovedită de a inversa îmbătrânirea creierului la oameni.
