Obezitatea nu dispare întotdeauna odată cu scăderea în greutate. Potrivit unui nou studiu prezentat de ScienceAlert, anumite celule ale sistemului imunitar pot păstra o „memorie” a obezității mult timp după slăbire, ceea ce ar putea explica de ce riscul de recăpătare a kilogramelor rămâne ridicat pentru mulți oameni.
Cercetarea, publicată în EMBO Reports, sugerează că această amprentă biologică poate persista până la 10 ani după pierderea în greutate. Autorii spun că mecanismul implică metilarea ADN-ului, un proces normal prin care grupări chimice se atașează de ADN și modifică activitatea genelor fără a schimba secvența genetică.
Ce au descoperit cercetătorii
Studiul arată că, la persoanele care s-au recuperat recent după obezitate, anumite modificări ale ADN-ului din celulele T helper par să mențină o „memorie” a stării de obezitate. Aceasta ar favoriza un profil dereglat și proinflamator, care poate persista ani întregi chiar și după reducerea greutății corporale.
Co-autorul Claudio Mauro, imunolog la University of Birmingham, a spus că rezultatele sugerează că pierderea în greutate pe termen scurt „poate să nu reducă imediat riscul” unor afecțiuni asociate obezității, inclusiv diabetul de tip 2 și unele tipuri de cancer. El a adăugat că memoria obezității „se va estompa” treptat odată cu menținerea greutății, proces care ar putea dura „cinci până la 10 ani”, deși este nevoie de studii suplimentare.
Cum a fost realizată analiza
Cercetătorii au analizat celule imune din mai multe grupuri de subiecți umani. Printre acestea s-au numărat pacienți cu obezitate care au făcut exerciții de patru ori pe săptămână timp de 10 săptămâni, persoane care au primit injecții cu semaglutid pentru slăbire, precum și grupuri de control. Echipa a studiat și probe de la persoane cu sindrom Alström, o boală genetică rară asociată adesea cu obezitatea din copilărie, alături de martori sănătoși potriviți.
În plus, autorii au analizat celule imune de la șoareci hrăniți cu diete bogate în grăsimi și au folosit donații de sânge de la voluntari umani pentru a înțelege mai bine cum influențează obezitatea funcția imună pe termen lung.
De ce contează pentru riscul de boală
Belinda Nedjai, autoare principală și epidemiolog molecular la Queen Mary University London, a spus că rezultatele arată că obezitatea este asociată cu „modificări epigenetice durabile” care influențează comportamentul celulelor imune. Potrivit ei, sistemul imunitar păstrează astfel un „record molecular” al expunerilor metabolice trecute, cu posibile implicații pentru riscul de boală și recuperarea pe termen lung.
Studiul identifică și două funcții celulare-cheie prin care metilarea asociată obezității ar putea afecta celulele T helper: autofagia, adică procesul natural de eliminare și reciclare a deșeurilor celulare, și senescența imună, adică îmbătrânirea celulelor sistemului imunitar. Andy Hogan, imunolog la Maynooth University, a spus că aceste mecanisme oferă o explicație pentru riscul de recidivă și pentru dificultățile pe care le întâmpină persoanele care încearcă să își mențină greutatea după slăbire.
Ce urmează
Autorii spun că descoperirile ar putea deschide calea către tratamente țintite care să ajute la inversarea efectelor obezității asupra celulelor T. Mauro a menționat ca posibilitate de cercetare și reutilizarea unor medicamente precum inhibitorii SGLT2, care au arătat promisiuni în reducerea inflamației și în eliminarea celulelor senescente mediată de sistemul imunitar în obezitate.
Mesajul practic al studiului este că menținerea greutății după slăbire poate fi la fel de importantă ca pierderea inițială, iar efectele biologice ale obezității pot persista mult timp după ce cântarul arată mai puțin.
