Insulina rămâne hormonul cel mai des invocat când vine vorba despre glicemie, dar un articol publicat de Mindbodygreen susține că și glucagonul ar putea avea un rol important în legătura dintre ficatul gras și diabetul de tip 2. Potrivit materialului, cercetarea indică posibilitatea unei „rezistențe hepatice la glucagon”, adică situația în care ficatul nu mai răspunde normal la semnalele acestui hormon.
Cum a fost realizat studiul
Articolul spune că cercetătorii au comparat 50 de persoane diagnosticate recent cu diabet de tip 2 cu 50 de persoane cu glicemie normală, potrivite după vârstă, sex și greutate. Echipa a folosit scanări RMN pentru a măsura grăsimea din ficat și teste metabolice pentru a urmări nivelurile de glucagon înainte și după ce participanții au băut o masă lichidă.
În acest cadru, persoanele cu diabet de tip 2 au avut cu aproximativ 65% mai multă grăsime în ficat decât cele cu glicemie normală. Nivelurile de glucagon au fost și ele mai mari: aproximativ 30% mai ridicate în repaus și în jur de 75% mai ridicate după masă, potrivit materialului citat.
Ce a observat echipa de cercetare
Mindbodygreen notează că relația dintre grăsimea hepatică și glucagonul de după masă a apărut doar la persoanele cu diabet de tip 2. Participanții care aveau atât ficat gras, cât și diabet au prezentat niveluri de glucagon cu aproximativ 47% mai mari imediat după masă decât cei fără această combinație.
Autorii au spus că aceste tipare au rămas valabile chiar și după ce au luat în calcul alți factori, inclusiv sensibilitatea la insulină, grăsimea abdominală, aminoacizii și acizii grași din sânge. Asta sugerează, potrivit articolului, că relația dintre ficat și glucagon ar putea fi mai specifică decât o simplă consecință a rezistenței la insulină.
De ce ar conta pentru metabolism
Glucagonul este hormonul care îi transmite ficatului să elibereze glucoză și să ardă grăsimi. Dacă ficatul este deja încărcat cu grăsime, el ar putea răspunde mai slab la acest semnal, iar organismul ar compensa prin producerea unei cantități și mai mari de glucagon. În această interpretare, se poate crea un cerc vicios care ar putea accelera problemele metabolice timpurii asociate diabetului.
Articolul subliniază că această perspectivă mută atenția dincolo de insulină, fără a sugera că insulina nu mai este importantă. Mai degrabă, glucagonul ar putea fi o piesă lipsă în înțelegerea modului în care ficatul gras și diabetul de tip 2 apar frecvent împreună.
Ce măsuri practice sunt menționate
În așteptarea unor tratamente țintite pe glucagon, materialul Mindbodygreen enumeră câteva obiceiuri care pot susține ficatul și controlul glicemiei: o plimbare scurtă după mese, o alimentație de tip mediteranean bogată în legume, fasole, nuci, ulei de măsline și pește, reducerea alimentelor ultraprocesate, limitarea alcoolului, scăderea grăsimii abdominale și un somn de calitate de șapte până la nouă ore pe noapte.
Ca mesaj de ansamblu, articolul sugerează că sănătatea ficatului și reglarea glicemiei sunt mai strâns legate decât pare la prima vedere. Pentru cititori, concluzia practică este că mișcarea, alimentația echilibrată și somnul rămân măsuri utile pentru sănătatea metabolică, chiar dacă cercetarea despre glucagon este încă în desfășurare.
