Aproximativ 90% dintre oameni sunt dreptaci, iar un nou studiu publicat în IFLScience susține că această preferință ar putea fi explicată de două trăsături esențiale ale speciei umane: mersul biped și dezvoltarea unui creier mai mare.
Cercetătorii au analizat date despre 2.025 de maimuțe și maimuțe antropoide din 41 de specii și au comparat nivelurile de lateralizare, adică tendința de a favoriza o parte a corpului în detrimentul celeilalte. Rezultatul: deși unele specii, precum maimuțele-păianjen și langurii, arată o lateralizare relativ puternică, oamenii ies în evidență mult mai clar decât orice alt primat.
Ce spune studiul despre originea dreptății
Autorii studiului descriu oamenii drept un „outlier evolutiv”, adică o excepție în raport cu alte primate, pentru că dependența noastră de o singură mână este mult mai pronunțată decât la rudele noastre evolutive. Totuși, această excepție dispare atunci când în analiză sunt introduse volumul endocranian, un indicator al dimensiunii creierului, și indicele intermembral, care compară lungimea brațelor cu cea a picioarelor.
În interpretarea cercetătorilor, aceste două variabile par să fie centrale pentru apariția dreptății la oameni. Picioarele mai lungi și brațele relativ mai scurte sunt asociate cu mersul pe două picioare, spre deosebire de maimuțele cu brațe lungi care se deplasează prin copaci. Odată ce membrele superioare au fost eliberate de rolul de locomotie, ele au putut fi folosite pentru sarcini fine, precum utilizarea uneltelor sau comunicarea prin gesturi.
Studiul mai arată că, pe măsură ce creierul a crescut și s-a reorganizat cortical, a devenit mai probabilă o specializare mai mare a celor două emisfere cerebrale. Această specializare ar fi putut crește eficiența comportamentelor lateralizate, mai ales după apariția genului Homo.
Cum ar fi evoluat preferința pentru mâna dreaptă
Pe baza datelor arheologice privind proporțiile membrelor și volumele endocraniene ale homininilor preistorici, autorii au simulat intensitatea lateralizării la strămoșii noștri dispăruți. Analiza lor sugerează că dreptatea a apărut treptat și era slabă la primii hominini bipedi, precum Ardipithecus și Australopithecus.
Pe măsură ce creierul a devenit mai mare, biasul spre dreapta s-a accentuat. Potrivit studiului, trăsătura ar fi fost deja destul de puternică la Homo erectus și la neanderthalieni, iar la Homo sapiens ar fi atins apogeul. În schimb, la așa-numiții „hobbiți” din Indonezia, preferința ar fi fost mai slabă, în linie cu creierul mai mic și stilul de viață parțial arboricol al acestei ramuri a genului Homo.
Ce rămâne neclar
Autorul studiului, dr. Thomas A. Püschel, a spus într-un comunicat că aceasta este „prima cercetare” care testează mai multe ipoteze majore despre dreptatea umană într-un singur cadru. El a adăugat că rezultatele sugerează o legătură cu „unele dintre trăsăturile-cheie care ne fac oameni, mai ales mersul pe două picioare și evoluția unor creiere mai mari”.
Totuși, studiul nu explică totul. Rămâne deschisă întrebarea de ce o minoritate dintre oameni este stângace, deși evoluția pare să fi favorizat mâna dreaptă. Cercetarea, publicată în PLOS Biology, oferă însă una dintre cele mai clare încercări de până acum de a lega preferința pentru o mână de schimbările majore din evoluția umană.
Pe scurt, concluzia autorilor este că dreptatea nu pare să fie doar o particularitate comportamentală, ci posibil un efect secundar al modului în care am început să mergem și al felului în care s-a dezvoltat creierul nostru.
