Bolile autoimune apar atunci când sistemul imunitar atacă din greșeală propriile țesuturi ale organismului. Potrivit mindbodygreen.com, există peste 80 de afecțiuni din această categorie, inclusiv artrita reumatoidă, lupusul, scleroza multiplă și tiroidita Hashimoto. În mod constant, estimările arată că aproximativ 80% dintre pacienții cu boli autoimune sunt femei.
Femeile și povara ascunsă a bolilor autoimune
Articolul publicat de mindbodygreen.com subliniază însă că problema nu ține doar de prevalență. Pentru multe femei, diagnosticul vine în anii cei mai activi ai vieții, între tinerețe și vârsta mijlocie, exact atunci când se construiesc cariere, relații și planuri de familie. În acest sens, boala nu afectează doar sănătatea, ci și traiectoria personală și profesională.
Impactul asupra carierei și veniturilor
Un sondaj național din 2026, citat de publicație și realizat de Autoimmune Association și WellTheory, arată cât de puternic poate fi efectul asupra muncii. Dintre femeile active profesional care au boli autoimune, 70% au spus că potențialul lor de carieră a fost afectat. În total, 68% au raportat efecte negative semnificative asupra carierei.
Printre consecințele menționate se numără schimbarea către roluri mai puțin solicitante (28%), schimbarea completă a carierei (14%) și refuzul unei promovări (13%). Alte femei au redus numărul de ore lucrate (39%) sau au ieșit complet din piața muncii (11%). Sondajul indică drept cauze principale durerea (61%), oboseala (54%) și ceața mentală, sau brain fog (26%).
Publicația notează și că 61% dintre femei nu și-au informat angajatorul despre diagnostic, de teamă că nu ar ajuta, că ar fi judecate sau că ar fi trecute cu vederea la oportunități. În plan financiar, asta se traduce prin venituri mai mici, salarii pierdute și un potențial de câștig redus.
Costuri medicale și efecte în viața de familie
Mindbodygreen.com citează și o declarație recentă a directorului NIH, Jay Bhattacharya, potrivit căruia bolile autoimune costă sistemul de sănătate din SUA „mai mult de 100 de miliarde de dolari pe an”. El a spus că, dacă sunt incluse costurile indirecte, precum productivitatea pierdută și impactul asupra familiilor și societății, suma reală este probabil și mai mare.
La nivel individual, costurile suplimentare medicale și farmaceutice pentru persoanele cu afecțiuni autoimune sunt estimate la între 2.200 și 33.500 de dolari pe an. Articolul mai arată că aceste boli pot afecta și viața de familie și socială: cercetările citate indică niveluri mai mari de stres în rolul de îngrijitor, tensiuni în relații și participare redusă la activități sociale, în mare parte din cauza oboselii, durerii și imprevizibilității puseelor.
Unele studii au asociat anumite boli autoimune cu o probabilitate mai mică de a avea copii sau cu un număr mai mic de copii decât și-ar fi dorit inițial unele femei, inclusiv din cauza problemelor de fertilitate, a temerilor legate de transmiterea bolii sau a dificultăților fizice ale creșterii unui copil. Potrivit materialului, până la jumătate dintre persoanele cu boli autoimune raportează o calitate a vieții redusă.
De ce sunt femeile mai expuse
Articolul spune că explicația exactă nu este încă stabilită, dar cercetarea indică o combinație de factori biologici și de mediu. O direcție importantă ține de cromozomii X. În 2024, cercetători de la Stanford Medicine au publicat în revista Cell rezultate care sugerează că cromozomul X joacă un rol activ în dezvoltarea bolilor autoimune. O ipoteză discutată este că inactivarea incompletă a unuia dintre cromozomii X ar putea duce la o activitate excesivă a sistemului imunitar.
Mindbodygreen.com mai citează și opinia medicului integrativ Dana Cohen, care spune că mediul ar putea reprezenta aproximativ 70% sau mai mult din riscul autoimun. În această categorie intră alimentația, microbiomul intestinal, stresul cronic, somnul, expunerea la disruptori endocrini și activitatea fizică. Articolul adaugă că femeile raportează constant niveluri mai mari de stres cronic decât bărbații, un factor important având în vedere legătura cunoscută dintre stres, inflamație și dereglarea imunitară.
Hormonii sunt un alt element central. Estrogenul, progesteronul și androgenii interacționează cu sistemul imunitar, iar estrogenul tinde să crească activitatea imună. Publicația notează că acest lucru poate fi un avantaj evolutiv, dar poate crește și susceptibilitatea la boli autoimune, mai ales în perioade precum pubertatea și sarcina, când nivelurile hormonale se modifică.
Diagnosticul întârziat și nevoia de sprijin mai bun
Unul dintre cele mai importante obstacole rămâne diagnosticul. Potrivit articolului, în medie durează aproape cinci ani până la confirmarea unei boli autoimune. În acest interval, multe femei spun că simptomele lor sunt puse pe seama stresului sau a anxietății. Publicația citează și date potrivit cărora 70% dintre femei au experimentat „medical gaslighting”, fenomen care poate duce la întârzierea diagnosticului, ignorarea simptomelor și îndoiala față de propriile experiențe.
Pacienta și activista Amy Kurtz, autoarea volumului But You Look Fine, spune în material că o boală invizibilă poate schimba complet felul în care o persoană își vede viața. Ea recomandă pacientelor să își urmărească simptomele în timp, să vină cu o listă scrisă de întrebări, să ceară copii după analize și notițe și să solicite a doua opinie atunci când ceva nu pare în regulă. Dacă un medic nu tratează pacientul cu respect, spune Kurtz, acesta poate fi schimbat.
Ce ar trebui să se schimbe
Articolul publicat de mindbodygreen.com spune că progresul există, dar este lent și inegal. Printre prioritățile menționate se află reducerea decalajului de diagnostic, mai multă cercetare centrată pe femei, integrarea reală a nutriției, somnului, gestionării stresului și sănătății intestinale în îngrijire, precum și o atenție mai mare la factorii de mediu.
Mesajul central este că bolile autoimune nu reprezintă doar un grup de diagnostice medicale, ci o problemă de sănătate publică ce afectează munca, familia, finanțele și bunăstarea pe termen lung. Pentru cititoare, concluzia practică este clară: simptomele persistente merită evaluate devreme, iar pacientele au nevoie de sprijin, nu de ani de așteptare și validare întârziată.
