Litiul este cunoscut de zeci de ani mai ales ca tratament pentru tulburarea bipolară, însă un articol publicat de mindbodygreen.com readuce în discuție o ipoteză mai puțin familiară: mineralul ar putea avea un rol în protejarea creierului odată cu înaintarea în vârstă.
În material, medicul-cercetător David Fajgenbaum spune că există date de laborator, observații pe animale și analize ale dosarelor medicale care sugerează o posibilă legătură între litiu și riscul de Alzheimer. El este cunoscut și pentru activitatea sa în zona de „drug repurposing”, adică folosirea unor medicamente deja existente pentru alte indicații decât cele inițiale.
Ce au observat cercetătorii
Potrivit mindbodygreen.com, studii recente pe țesut cerebral post-mortem au găsit niveluri semnificativ mai mici de litiu în cortexul prefrontal al persoanelor cu deficit cognitiv ușor și al celor cu Alzheimer. Publicația notează că această scădere nu a fost observată la alte metale analizate, ceea ce a făcut ca litiul să iasă în evidență ca posibil factor timpuriu în evoluția bolii.
În modele pe șoareci, reducerea litiului din dietă a accelerat mai multe semne asociate Alzheimerului, inclusiv acumularea de plăci de amiloid, formarea de încurcături de tau, neuroinflamația și declinul cognitiv. În schimb, restabilirea nivelurilor de litiu, inclusiv cu o formă numită litiu orotat, a ajutat la prevenirea acestor modificări și chiar la inversarea pierderii de memorie la șoarecii în vârstă, potrivit materialului.
Ce înseamnă pentru cititori
Articolul subliniază însă că aceste rezultate nu înseamnă că litiul este aprobat pentru prevenirea sau tratarea Alzheimerului. Mindbodygreen.com citează avertismente potrivit cărora suplimentarea pe cont propriu nu este recomandată, iar dozele folosite în tulburările de dispoziție sunt atent monitorizate. Chiar și formele cu doză mică, precum litiul orotat, au nevoie de studii suplimentare înainte de a putea fi recomandate.
Mesajul principal al cercetării este mai amplu: Alzheimerul ar putea începe cu mult înainte de apariția simptomelor evidente, iar schimbările subtile ale unor micronutrienți ar putea conta în această etapă timpurie. În acest context, litiul este prezentat ca un exemplu al modului în care o substanță veche, folosită deja în medicină, poate primi o nouă interpretare științifică.
Ce rămâne relevant acum
Pentru sănătatea cognitivă, publicația menționează că rămân esențiale măsuri deja susținute de dovezi: activitatea fizică, somnul de calitate, sănătatea cardiovasculară și controlul inflamației. Litiul, în schimb, rămâne în zona de cercetare, iar valoarea sa reală în prevenția Alzheimerului va depinde de studii viitoare.
Pe scurt, discuția despre litiu nu oferă încă o soluție practică pentru prevenirea Alzheimerului, dar arată cum cercetarea asupra unor medicamente vechi poate deschide piste noi pentru înțelegerea îmbătrânirii creierului.
