Produsul Paneuropean de Pensii Personale, sau PEPP, a fost conceput la nivelul Uniunii Europene ca un instrument voluntar, portabil și standardizat pentru economisirea pe termen lung. În analiza prezentată de Dan Armeanu, vicepreședinte al ASF, pentru Mediafax, PEPP este descris ca un produs complementar sistemelor naționale de pensii, fără să modifice arhitectura Pilonului I sau a Pilonului II din România.
Un produs european gândit pentru mobilitatea profesională
Interesul pentru un astfel de produs vine dintr-o realitate tot mai vizibilă în Europa: oamenii lucrează mai des în mai multe state, își schimbă mai ușor locul de muncă și, uneori, chiar țara. În acest context, ideea unui cont de pensie care să poată fi păstrat și administrat într-un cadru comun european pare logică. Nu rezolvă toate problemele economisirii pentru bătrânețe, dar încearcă să reducă fragmentarea care apare atunci când cariera profesională traversează granițe.
Cum funcționează și cui i se adresează
Elementul distinctiv al PEPP este portabilitatea europeană, realizată prin mecanismul sub-conturilor naționale. Acestea permit adaptarea produsului la particularitățile fiscale și juridice ale fiecărui stat membru, astfel încât participantul să poată continua economisirea indiferent unde locuiește sau lucrează în Uniune.
Potrivit explicațiilor oferite de vicepreședintele ASF, produsul se adresează în special persoanelor cu mobilitate profesională ridicată: lucrători care activează în mai multe state membre, profesioniști independenți, persoane cu activități transfrontaliere sau categorii care nu beneficiază de scheme ocupaționale complementare de pensii. Pentru aceste segmente, avantajul principal nu este doar fiscal, ci și administrativ: un singur produs, într-o logică europeană, în locul mai multor soluții separate.
Regulamentul (UE) 2019/1238, aplicabil în toate statele membre începând cu 22 martie 2022, stabilește cadrul general al PEPP. Furnizorii pot oferi participanților până la șase opțiuni de investiții, iar opțiunea implicită trebuie să fie PEPP de bază. Acesta trebuie să protejeze capitalul investit, fie printr-o garanție clasică, fie prin tehnici de diminuare a riscului, inclusiv strategii conservatoare sau adaptate ciclului de viață.
La maturitate, participanții au mai multe opțiuni pentru decumulare. Dincolo de limbajul tehnic, asta înseamnă că produsul este gândit atât pentru etapa de acumulare, cât și pentru momentul în care economisirea se transformă în venit. În teorie, acesta este unul dintre punctele sale tari: încearcă să lege într-un singur cadru economisirea, mobilitatea și retragerea banilor.
Ce este deja reglementat în România
România a creat cadrul juridic necesar prin Legea nr. 65/2023, care transpune regulamentul european și stabilește rolul ASF ca autoritate națională competentă pentru entitățile aflate în aria sa de supraveghere. În același timp, Banca Națională a României exercită atribuțiile aferente instituțiilor de credit. La nivel european, înregistrarea produselor PEPP este gestionată de EIOPA, Autoritatea Europeană de Asigurări și Pensii Ocupaționale, care administrează registrul central al acestor produse.
Din punct de vedere fiscal, cadrul românesc a fost completat prin modificările aduse Codului fiscal prin OUG nr. 8/2026, care introduc, începând cu 1 martie 2026, deductibilitatea contribuțiilor în limita echivalentului în lei a 400 de euro pe an pentru fiecare persoană, precum și neimpozitarea anumitor venituri aferente PEPP în același plafon anual. În logica autorităților, aceste facilități urmăresc să încurajeze economisirea voluntară pe termen lung.
Dan Armeanu a arătat că ASF are rolul de a verifica respectarea regulilor europene și naționale, de a coopera cu EIOPA și de a supraveghea furnizorii și distribuitorii care operează pe teritoriul României. Pentru entitățile străine, procedura de notificare transfrontalieră europeană se aplică direct, ceea ce arată că PEPP nu este un produs construit pe o logică națională închisă, ci pe una de circulație în interiorul pieței unice.
De ce piața rămâne slab dezvoltată
Deși România are cadrul legislativ și instituțional necesar, piața locală este încă la început. Potrivit analizei prezentate de vicepreședintele ASF, nu există în acest moment un produs PEPP cu origine română înregistrat la EIOPA și nici sub-conturi naționale românești operaționalizate de furnizori europeni. Situația nu este însă singulară, pentru că gradul de adoptare al PEPP rămâne redus în majoritatea statelor membre.
La nivelul Uniunii Europene, numărul furnizorilor activi este limitat. În registrul central, principalul furnizor activ menționat este Finax, o societate de brokeraj din Slovacia care distribuie produsul în mai multe state din Europa Centrală și de Est, inclusiv Slovacia, Republica Cehă, Croația, Polonia și Ungaria. Faptul că oferta rămâne restrânsă arată că PEPP nu a depășit încă etapa unui produs de nișă, deși ambiția sa inițială era una mult mai largă.
Explicația ține, în parte, de costurile de conformitate și de infrastructura necesară pentru portabilitate și raportare. Pentru furnizori, un produs paneuropean presupune reguli complexe, adaptări tehnice și costuri operaționale care nu sunt ușor de recuperat într-o piață în care cererea este încă limitată. Pentru consumatori, produsul devine atractiv mai ales dacă există o nevoie reală de mobilitate transfrontalieră și de un instrument unic de economisire.
Revizuirea europeană și întrebarea esențială
Comisia Europeană a lansat în noiembrie 2025 un proces de revizuire a Regulamentului PEPP, cu obiectivul de a crește atractivitatea produsului pentru furnizori și participanți. Printre direcțiile discutate se află flexibilizarea opțiunilor de investiții, reconsiderarea plafonului de costuri și simplificarea mecanismului sub-conturilor naționale. România participă la aceste negocieri prin autoritățile competente, inclusiv ASF, susținând nevoia unui echilibru între dezvoltarea pieței și protecția participanților.
Aici se află, de fapt, miza reală a PEPP. Un produs de pensie nu devine relevant doar pentru că este bine reglementat, ci și pentru că este suficient de simplu, ieftin și credibil încât să fie folosit. În forma actuală, PEPP pare să fi rezolvat mai bine problema cadrului decât pe cea a pieței. România are baza legală, dar nu încă un ecosistem local vizibil. Europa are un instrument comun, dar încă nu a reușit să îl transforme într-un produs de masă.
Pentru români, concluzia practică este prudentă: accesul există în plan juridic, însă disponibilitatea reală și atractivitatea comercială depind de evoluția pieței și de rezultatul revizuirii europene. PEPP rămâne, deocamdată, mai degrabă o promisiune a integrării financiare europene decât o opțiune larg răspândită în portofoliile de economisire.
