Liderii celor mai mari două grupuri pro-europene din Parlamentul European, Partidul Popular European și Renew Europe, îi cer președintei Comisiei Europene, Ursula von der Leyen, să blocheze 770 de milioane de euro din fondurile destinate României prin PNRR. Informația a fost relatată de POLITICO și preluată de publicații din România, pe fondul controverselor generate de așa-numitul „amendament Fritz”.
Bruxellesul intră în disputa din jurul „amendamentului Fritz”
Scrisoarea este semnată de Manfred Weber, președintele PPE, și de Valérie Hayer, lidera Renew Europe. Cei doi îi cer Comisiei să transmită clar că banii nu vor fi eliberați decât dacă Bucureștiul renunță la modificarea legislativă care, potrivit lor, ridică probleme serioase de stat de drept și de compatibilitate cu dreptul Uniunii Europene.
Ce contestă liderii europeni
În centrul disputei se află un amendament introdus la legea privind integritatea în funcție, adoptat cu sprijinul PSD și AUR și declarat constituțional de Curtea Constituțională a României. Măsura prevede încetarea de drept a mandatului sau funcției pentru persoanele găsite definitiv în conflict de interese sau incompatibilitate înainte de intrarea în vigoare a legii, dacă perioada de interdicție de trei ani nu s-a încheiat.
Weber și Hayer susțin că aplicarea retroactivă a acestei prevederi contravine principiilor de bază ale statului de drept și că legea ar fi fost concepută pentru a produce efecte asupra primarului Timișoarei, Dominic Fritz. În scrisoare, ei afirmă că o astfel de utilizare a instrumentelor juridice împotriva unui adversar politic nu poate fi tratată ca o simplă chestiune tehnică de reformă.
Valérie Hayer a spus că „banii contribuabililor europeni nu trebuie să devină niciodată un cec în alb pentru jocuri de putere politică”. La rândul său, Manfred Weber a afirmat că, dacă o legislație este construită pentru a elimina un adversar politic și fondurile europene sunt folosite ca pârghie pentru a o impune, atunci problema depășește politica și intră în zona statului de drept.
De ce este invocat dreptul european
Potrivit rezumatelor scrisorii publicate de presă, liderii PPE și Renew susțin că situația are și o dimensiune europeană directă, deoarece Dominic Fritz este cetățean german ales în România în baza drepturilor conferite de articolul 22 alineatul (1) din Tratatul privind Funcționarea Uniunii Europene. În această logică, o măsură retroactivă care îi afectează mandatul ar diminua efectul util al normei europene care garantează drepturile electorale ale cetățenilor mobili ai Uniunii.
Semnatarii cer Comisiei să facă o evaluare atentă a întregii reforme a integrității și să transmită un semnal înainte de promulgarea legii de către președintele Nicușor Dan și înainte de termenul-limită de 31 august pentru reformele necesare accesării fondurilor europene. În viziunea lor, condiționalitatea financiară rămâne singurul stimulent suficient de puternic pentru a determina Parlamentul de la București să reconsidere textul.
Un caz care depășește numele lui Dominic Fritz
Deși dezbaterea publică s-a concentrat asupra primarului Timișoarei, amendamentul nu îl vizează doar pe el. Agenția Națională de Integritate a anunțat la începutul lunii august că monitorizează 122 de cazuri în care perioada de interdicție de trei ani nu s-a încheiat, iar 47 dintre aceste persoane continuă să ocupe funcții publice sau elective. În acest context, miza nu este doar una personală, ci una instituțională: cum poate fi aplicată o regulă de integritate fără a încălca principiul neretroactivității și fără a transforma sancțiunea într-un instrument politic.
Curtea Constituțională a arătat, în motivarea deciziei sale, că prevederea se aplică unor „situații juridice în curs” și că nu afectează principiul neretroactivității. Contestatarii, inclusiv președintele Nicușor Dan și parlamentari USR și PNL, au susținut însă că noua lege adaugă o consecință suplimentară unei situații deja stabilite definitiv, ceea ce ar schimba efectele unor hotărâri anterioare.
Disputa pune România într-o zonă sensibilă, în care reforma integrității, drepturile electorale și condiționalitatea fondurilor europene se intersectează. Dincolo de conflictul punctual, cazul arată cât de repede o modificare legislativă poate deveni test pentru încrederea dintre București și instituțiile europene. Pentru Comisie, întrebarea nu este doar dacă o sumă poate fi suspendată, ci și dacă semnalul transmis va descuraja sau, dimpotrivă, va adânci confruntarea politică internă.
Într-un moment în care România are de îndeplinit jaloane legate de PNRR, iar legea nu a fost încă promulgată, presiunea de la Bruxelles adaugă un nou strat unei dispute deja complicate. Cazul „amendamentului Fritz” a devenit astfel mai mult decât o controversă juridică: este un test despre limitele reformei, despre folosirea dreptului în competiția politică și despre felul în care Uniunea Europeană își apără propriile principii atunci când fondurile sale sunt puse în joc.
