Sondele Voyager continuă să înregistreze unde de plasmă în Sistemul Solar și dincolo de el, iar aceste semnale au fost descrise de IFLScience drept „eerie”, adică stranii sau neliniștitoare pentru ascultător. În realitate, nu este vorba despre sunete recognoscibile, ci despre oscilații ale plasmei transformate în înregistrări audibile.
Potrivit publicației, aceste unde se propagă în vântul solar, fluxul de particule încărcate electric emis de Soare, și în materialul interstelar care lovește marginea heliosferei. La distanța Pământului, mediul interplanetar are în mod obișnuit între 3 și 10 particule pe centimetru cub, suficient pentru ca undele să existe, deși nu ar produce un sunet auzibil în sensul obișnuit.
Ce au măsurat Voyager 1 și Voyager 2
Voyager 1 și Voyager 2 au traversat planetele gigantice ale Sistemului Solar, iar Voyager 2 a trecut pe lângă toate cele patru. Ulterior, ambele sonde au intrat în spațiul interstelar. Înregistrările lor despre undele de plasmă sunt considerate valoroase pentru că oferă informații despre interacțiunea dintre vântul solar și planete, dar și despre felul în care plasma interstelară întâlnește heliosfera, zona de influență a Soarelui.
IFLScience notează că aceste semnale nu conțin mesaje sau sunete recognoscibile. Efectul „misterios” vine mai degrabă din modul în care sunt percepute de ascultător, iar înregistrările sunt descrise în principal ca un amestec de șuierături și zgomot alb.
O misiune care se apropie de limita de viață
În august, cele două sonde vor împlini 49 de ani în spațiu. Sunt cele mai îndepărtate obiecte create de oameni și au depășit cu mult durata pentru care au fost proiectate. Pentru a le menține operaționale cât mai mult timp, echipa misiunii a oprit treptat instrumente, pe măsură ce resursele de energie s-au redus.
La momentul publicării materialului, subsistemul de unde de plasmă era încă funcțional pe ambele sonde. Totuși, echipa pregătește o intervenție majoră, descrisă de IFLScience ca fiind posibil riscantă, pentru a reduce consumul de energie și a prelungi viața sondelor și a instrumentelor rămase.
Linda Spilker, Voyager Project Scientist, a spus pentru IFLScience că, odată ce sondele nu vor mai putea comunica cu Pământul, ele vor deveni „ambasadorii noștri tăcuți”. Ea a adăugat că, peste aproximativ 40.000 de ani, fiecare Voyager va trece relativ aproape de o altă stea, chiar dacă nu se știe dacă acele stele au planete sau lumi locuibile.
Deocamdată, Voyager 1 și Voyager 2 rămân singurele obiecte construite de oameni aflate în spațiul interstelar, iar capacitatea lor de a „asculta” mediul cosmic depinde de cât de mult vor mai putea fi alimentate și menținute în funcțiune.
