Cercetătorii implicați în căutarea inteligenței extraterestre spun că ar putea exista un motiv mai puțin spectaculos decât scenariile clasice pentru care nu am detectat până acum niciun semnal alien: semnalele ar putea ajunge la noi deja „stricate” de mediul din jurul stelei lor.
Ideea, prezentată într-un studiu publicat în The Astrophysical Journal, oferă o posibilă explicație parțială pentru așa-numitul paradox Fermi, întrebarea formulată de fizicianul Enrico Fermi: dacă universul este atât de vast și ar putea găzdui nenumărate civilizații, de ce nu vedem nicio dovadă clară a existenței lor? Pentru contextul tehnic al căutărilor SETI, vezi și articolul original publicat de IFLScience.
O posibilă piesă lipsă în paradoxul Fermi
Paradoxul a generat de-a lungul timpului explicații foarte diferite, de la ipoteze prudente despre distanțele uriașe dintre civilizații până la scenarii mai întunecate, precum ideea „Dark Forest”, în care civilizațiile evită să emită semnale de teamă să nu fie detectate. Noul studiu nu rezolvă întrebarea lui Fermi, dar sugerează că o parte din „tăcerea” observată în căutările SETI ar putea fi, pur și simplu, o problemă de propagare a semnalului.
De ce caută SETI semnale narrowband
În căutarea unor posibile tehnosignături, astronomii au urmărit în special semnale narrowband, adică semnale concentrate pe o bandă foarte îngustă de frecvențe. Acestea sunt considerate atractive pentru că ies mai ușor în evidență față de zgomotul de fond cosmic, care este în mare parte broadband. Breakthrough Listen, proiectul SETI, a explicat că un semnal radio sau laser narrowband ar fi o metodă bună de a atrage atenția, deoarece poate traversa distanțe interstelare și chiar intergalactice și se distinge mai ușor de semnalele naturale.
Problema, potrivit noii lucrări, este că un semnal conceput să fie îngust poate deveni mai larg după ce trece prin mediul stelar al civilizației care l-a emis. Cercetătorii au analizat modul în care mediul interplanetar al unei alte stele — denumit Exo-IPM — ar putea afecta un astfel de semnal. În acest context, fenomene precum vânturile stelare și ejecțiile de masă coronală pot produce o lărgire spectrală suficient de mare încât semnalul să nu mai fie ușor de observat de sistemele actuale de căutare.
Ce au testat cercetătorii
Echipa condusă de Vishal Gajjar, astronom la SETI Institute, a pornit de la semnale narrowband istorice transmise de nave spațiale prin Sistemul Solar și înapoi către Pământ. Cercetătorii au măsurat lărgirea spectrală produsă de mediul solar și au observat că efectul devine mai puternic în timpul maximului solar, când Soarele este mai activ.
Apoi, analiza a fost extinsă la alte tipuri de stele, cu accent pe piticele roșii de tip M, cele mai numeroase stele din galaxie. Deși locuibilitatea planetelor din jurul acestor stele rămâne discutată, autorii au ales acest tip stelar deoarece are durate de viață foarte lungi, oferind timp suficient pentru apariția unor civilizații tehnologice. Rezultatul a fost nefavorabil pentru detectarea semnalelor: piticele roșii par să fie cele mai predispuse să lărgească semnalele narrowband.
Potrivit studiului, lărgirea spectrală poate depăși 10–100 Hz în majoritatea sistemelor analizate. Autorii susțin că aceste valori sunt suficient de mari pentru a muta tehnosignăturile, altfel detectabile, sub pragurile de sensibilitate ale actualelor pipeline-uri de căutare, optimizate pentru canale sub-Hz.
Ce înseamnă asta pentru căutarea vieții inteligente
Concluzia nu este că semnalele extraterestre nu există, ci că ar putea fi mai greu de recunoscut decât presupun multe dintre strategiile actuale de căutare. Grayce C. Brown, coautoare a studiului și cercetătoare la SETI Institute, a spus că înțelegerea modului în care activitatea stelară poate remodela semnalele narrowband permite proiectarea unor căutări mai bine adaptate la ceea ce ajunge efectiv pe Pământ, nu doar la ceea ce ar putea fi transmis.
Pe scurt, dacă o civilizație a încercat vreodată să comunice prin radio sau laser, semnalul ei ar putea fi fost modificat de turbulențele și activitatea stelei gazdă înainte să iasă cu adevărat în evidență pentru observatoarele noastre. Studiul nu închide cazul paradoxului Fermi, dar adaugă o explicație plauzibilă pentru absența semnalelor narrowband detectate până acum.
Ideea practică: pe măsură ce SETI își rafinează metodele, căutările viitoare ar putea avea nevoie să țină cont nu doar de ce ar transmite o civilizație, ci și de cum îi modifică steaua semnalul înainte ca acesta să ajungă la noi.
