Nu doar inteligența artificială învață să vorbească precum oamenii. Un studiu transnațional realizat de cercetători din Marea Britanie, Danemarca și Suedia sugerează că procesul ar putea funcționa și în sens invers: pe măsură ce conversațiile cu sistemele AI devin tot mai frecvente, oamenii ar putea ajunge să-și adapteze propriul mod de comunicare după felul în care răspund aceste sisteme.
Publicat în revista AI & Society și prezentat de Afaceri.news, studiul propune un cadru teoretic pentru ceea ce autorii numesc „umanitate robotoidă” („robotoid humanness”). Ideea centrală este că apropierea dintre oameni și mașini nu se produce doar prin faptul că sistemele AI devin mai naturale în conversație, ci și prin faptul că utilizatorii se pot adapta, treptat, la stilul lor de răspuns.
De la adaptarea AI la adaptarea oamenilor
Până acum, atenția s-a concentrat mai ales asupra modului în care inteligența artificială încearcă să fie mai ușor de folosit de oameni: răspunde natural, își ajustează tonul, personalizează mesajele și menține dialoguri care seamănă tot mai mult cu cele dintre persoane. Cercetătorii citați în studiu atrag însă atenția asupra unei posibilități mai puțin discutate: oamenii ar putea începe, la rândul lor, să se adapteze la mașini.
Explicația pornește dintr-un mecanism cunoscut în psihologia socială. În mod obișnuit, oamenii își ajustează comportamentul în funcție de interlocutor și pot imita inconștient stilul de comunicare al acestuia. În cazul AI, spun autorii, acest proces ar putea fi amplificat de frecvența interacțiunilor. Un utilizator care discută zilnic cu un chatbot învață, în timp, ce formulări generează răspunsuri mai bune și poate ajunge să comunice mai clar, mai structurat și mai predictibil.
Ce s-ar putea schimba în felul în care vorbim
Potrivit studiului, această „robotizare” este una comportamentală și verbală, nu una tehnologică. Diferența vine din faptul că dialogurile cu AI sunt, de regulă, diferite de cele dintre oameni. Un sistem artificial nu se plictisește, nu se supără, nu întrerupe din motive emoționale și nu schimbă subiectul din dispoziție. Pentru utilizator, asta înseamnă un interlocutor disponibil și previzibil.
Tocmai această predictibilitate ar putea influența, în timp, așteptările oamenilor față de comunicare. Dacă ne obișnuim să formulăm întrebări precise pentru mașini și să eliminăm ambiguitățile, am putea ajunge să facem același lucru și în conversațiile cu alți oameni. Cercetătorii spun că, în anumite situații, eficiența câștigată astfel ar putea veni la pachet cu o pierdere de spontaneitate și expresivitate.
Autorii studiului susțin că, în urma interacțiunilor repetate, utilizatorii ar putea renunța implicit la unele particularități ale exprimării umane, precum glumele, ambiguitățile sau alte elemente care fac comunicarea mai imprevizibilă. În această logică, nu doar limbajul ar deveni mai standardizat, ci și modul în care oamenii își așteaptă răspunsurile de la ceilalți.
Legătura cu identitatea personală
Studiul merge mai departe și sugerează că interacțiunile cu AI ar putea influența și felul în care oamenii își construiesc imaginea despre propria persoană. În mod obișnuit, identitatea este modelată social prin reacțiile prietenilor, colegilor sau membrilor familiei, care oferă feedback uneori neașteptat sau chiar contradictoriu. În schimb, răspunsurile unui robot AI sunt generate pe baza datelor, statisticilor și regulilor de funcționare învățate.
Ipoteza cercetătorilor este că utilizatorii ar putea ajunge să repete tiparele pe care sistemele AI le „recompensează” prin răspunsuri mai bune sau mai eficiente. Cu alte cuvinte, oamenii s-ar putea „netezi” treptat în comunicare pentru a obține rezultate mai bune de la mașini, iar aceste obiceiuri s-ar putea transfera apoi și în relațiile cu ceilalți.
O ipoteză de testat, nu o concluzie definitivă
Important este că studiul este, deocamdată, unul teoretic. Autorii nu afirmă că oamenii și-au schimbat deja modul de comunicare între ei, ci propun un model prin care fenomenul ar putea fi explicat. Ei spun că ipoteza trebuie testată prin experimente și studii longitudinale, pe termen lung.
Chiar și așa, avertismentul este relevant într-un moment în care conversațiile cu chatboturi și alte sisteme AI intră tot mai mult în rutina zilnică. Dacă aceste interacțiuni devin obișnuite, ele ar putea influența nu doar felul în care folosim tehnologia, ci și felul în care vorbim, cerem informații și ne raportăm la comunicarea umană.
Ideea practică: pe măsură ce folosirea AI devine mai frecventă, merită păstrată și comunicarea umană cu toate nuanțele ei — inclusiv spontaneitatea, ambiguitatea și dialogul mai puțin „perfect”, care nu se lasă redus la un schimb de instrucțiuni.
