Este posibil ca un focar de coronavirus să fi existat în Asia de Est acum mai bine de 20.000 de ani, relatează World Economic Forum.
Noi cercetări au găsit dovezi ale adaptării genetice la familia de virusuri coronavirus în 42 de gene din populațiile moderne din regiune. În afară de SARS-CoV-2, care provoacă COVID-19, familia coronavirus include și virusurile MERS și SARS aferente.
Prin descoperirea genelor afectate de focare virale istorice, cercetătorii pot obține o perspectivă mai mare asupra capacității noastre genetice evolutive de a lupta împotriva bolilor. Este posibil ca un tip de coronavirus să fi străbătut Asia de Est acum mai bine de 20.000 de ani, lăsând urme în ADN-ul oamenilor din China modernă, Japonia și Vietnam.
Noi cercetări despre coronavirus
Cercetări publicate în Current Biology, au găsit dovezi ale adaptării genetice la familia de virusuri coronavirus în 42 de gene din populațiile moderne din aceste regiuni. Pandemia COVID-19, cauzată de coronavirusul SARS-CoV-2, este până acum responsabilă pentru peste 3,8 milioane de decese și pierderi economice de miliarde de dolari la nivel mondial.
Familia coronavirus include, de asemenea, virusurile MERS și SARS asociate, ambele provocând focare mortale semnificative în ultimii 20 de ani. Pandemiile pot fi la fel de vechi ca istoria omenirii Au mai existat pandemii. Numai în secolul al XX-lea, trei variante ale virusului gripal au avut ca rezultat fiecare, focare extinse care au ucis milioane:
- gripa spaniolă din 1918-1920
- gripa asiatică din 1957-1958
- gripa din Hong Kong din 1968-1969
Adaptarea la boli poate lăsa urme genetice
În ultimele decenii, geneticienii au conceput instrumente statistice puternice pentru a descoperi urmele genetice ale evenimentelor de adaptare istorică care rămân prezente în genomul oamenilor care trăiesc astăzi. Aceste instrumente au permis oamenilor de știință să descopere gene care marchează adaptări pentru viața la mare altitudine și consumul de lapte la adulți, de exemplu.
Echipa de cercetători a fost curioasă să vadă dacă întâlnirile istorice cu coronavirusurile antice au lăsat o astfel de urmă în populațiile umane de astăzi. Pe lângă dezvăluirea focarelor istorice de coronavirus, aceste informații pot conține noi perspective asupra bazei genetice a infecției cu coronavirus și a modului în care aceste virusuri provoacă boli la oamenii moderni.
Virușii sunt creaturi simple cu un singur obiectiv: să facă mai multe copii ale lor. Dar structura lor biologică simplă înseamnă că nu se pot reproduce independent.
În schimb, trebuie să invadeze celulele altor organisme. Invaziile virale implică atașarea și interacțiunea cu proteinele specifice produse de celula gazdă, pe care le numim proteine cu interacțiune virală (VIP).
Semne ale unui coronavirus antic
Cercetătorii au aplicat analize computaționale de vârf la genomurile a peste 2.500 de persoane din 26 de populații din întreaga lume. Aceștia au găsit semnături de adaptare în 42 de gene umane diferite care codifică VIP-urile. Aceste semnale VIP erau prezente în doar cinci populații, toate din Asia de Est – probabil patria ancestrală a familiei coronavirusului.
Acest lucru sugerează că strămoșii moderni asiatici de est au fost inițial expuși la coronavirusuri cu aproximativ 25.000 de ani în urmă. Testele ulterioare au arătat că cele 42 de VIP-uri sunt exprimate în principal în plămâni, care este țesutul cel mai afectat de simptomele COVID-19. De asemenea, cercetătorii au confirmat că acești VIP interacționează direct cu virusul SARS-CoV-2 responsabil pentru pandemia actuală.
Alte studii independente au arătat, de asemenea, că mutațiile genelor VIP pot media sensibilitatea SARS-CoV-2 și severitatea simptomelor COVID-19. În plus, mai multe gene VIP sunt fie utilizate în prezent ca ținte medicamentoase pentru tratamentele COVID-19, fie fac parte din studiile clinice în acest scop.
Articol integral pe World Economic Forum.
