Diabetul de tip 2 nu pare să urmeze același mecanism la toți pacienții. Un studiu publicat în Diabetologia, realizat de cercetători de la Amsterdam UMC și University of Ghana, arată că boala se poate manifesta în două moduri biologice distincte, în funcție de indicele de masă corporală (IMC).
Diabetul de tip 2, două mecanisme biologice diferite în funcție de greutate
Potrivit cercetării, la persoanele cu IMC mai mare, diabetul de tip 2 este determinat în principal de rezistența la insulină. În schimb, la pacienții aflați într-un interval de IMC mai mic, problema centrală pare să fie faptul că pancreasul nu produce suficientă insulină. Această diferență contează deoarece sugerează că aceeași etichetă medicală poate acoperi procese biologice diferite.
Ce arată studiul publicat în Diabetologia
Rezultatele indică faptul că diabetul de tip 2 nu este neapărat o afecțiune uniformă. În forma asociată cu un IMC mai ridicat, organismul răspunde mai slab la insulină, iar pancreasul trebuie să compenseze. În forma observată la persoane cu IMC mai scăzut, cercetătorii au identificat o producție insuficientă de insulină, ceea ce sugerează un alt mecanism de apariție a bolii.
Studiul nu afirmă că tratamentele actuale sunt greșite, dar notează că, în prezent, medicii tratează ambele grupuri cu aceleași medicamente, deși mecanismele biologice de bază nu sunt identice. Tocmai această discrepanță între cauză și abordarea terapeutică face ca rezultatele să fie relevante pentru modul în care este înțeles diabetul de tip 2.
De ce contează pentru pacienți și medici
Mesajul principal al cercetării este că diabetul de tip 2 ar putea necesita o evaluare mai nuanțată decât simpla confirmare a diagnosticului. Pentru medici, profilul de greutate și IMC-ul pot oferi indicii despre mecanismul dominant al bolii. Pentru pacienți, concluzia importantă este că greutatea corporală poate fi legată de modul în care se dezvoltă boala, fără a spune totul despre evoluția ei.
În același timp, studiul subliniază o limită a practicii curente: persoane cu mecanisme biologice diferite primesc, de regulă, aceeași clasă de tratament. Cercetarea publicată în Diabetologia nu propune o schimbare imediată de protocol, dar susține ideea că o abordare mai personalizată ar putea deveni relevantă pe măsură ce înțelegerea bolii se rafinează.
Ce rămâne de urmărit
Rezultatele adaugă argumente pentru o medicină mai adaptată profilului fiecărui pacient în diabetul de tip 2. Dacă boala poate apărea prin mecanisme diferite la persoane cu IMC diferit, atunci evaluarea și tratamentul ar putea avea nevoie, în timp, de o diferențiere mai fină decât simpla încadrare sub aceeași etichetă diagnostică.
Reținerea practică: diabetul de tip 2 nu are neapărat aceeași cauză biologică la toți pacienții, iar IMC-ul poate oferi indicii utile despre mecanismul dominant al bolii.
