Fostul premier Viorica Dăncilă a criticat public direcția în care merge politica economică a actualului Executiv, susținând că măsurile de austeritate au fost începute „de la cetățeni”, în loc să pornească de la reducerea cheltuielilor din administrația centrală. Declarațiile au fost făcute în contextul dezbaterilor despre deficitul bugetar și despre măsurile fiscale adoptate de Guvernul condus de Ilie Bolojan.
Critici la adresa austerității și a majorării taxelor
În intervenția sa, Dăncilă a spus că, în opinia sa, deficitul nu se reduce prin austeritate, ci prin relansare economică. Ea a argumentat că o astfel de abordare ar duce la scăderea consumului, la creșterea sărăciei și la afectarea mediului antreprenorial românesc. Fostul premier a afirmat, de asemenea, că nu ar fi majorat TVA și nici impozitul pe dividende sau pe cifra de afaceri.
Poziția sa, relatată de Mediafax și preluată în dezbaterea publică, readuce în prim-plan o tensiune veche din politica românească: cât din ajustarea bugetară ar trebui să fie suportată de populație și cât de mult ar trebui să înceapă cu statul însuși.
Ajutoarele pentru Ucraina, în centrul poziției sale
Unul dintre cele mai ferme puncte ale mesajului său a vizat sprijinul acordat Ucrainei. Dăncilă a spus că, dacă s-ar fi aflat la conducerea Guvernului, ar fi sistat ajutoarele financiare și logistice oferite de România țării vecine. Ea a formulat această poziție într-un registru în care a pus pe primul plan interesul intern, afirmând că prioritatea ar trebui să fie propriul popor.
Afirmațiile sale se înscriu într-o dezbatere mai largă despre echilibrul dintre solidaritatea externă și presiunea internă asupra bugetului. În România, tema ajutoarelor pentru Ucraina a devenit tot mai sensibilă pe fondul discuțiilor despre taxe, costul vieții și nevoia de a controla cheltuielile publice. Mesajul fostului premier mizează pe o linie politică orientată spre protejarea consumului intern și a resurselor bugetare.
Energia, PNRR și relația cu Bruxelles-ul
Dăncilă a extins critica și asupra politicii energetice, afirmând că România nu ar fi trebuit să accepte închiderea grupurilor pe cărbune fără garanții din partea Uniunii Europene. Ea a susținut că deciziile din acest domeniu au afectat mixul energetic național și a legat această evoluție de prețurile ridicate la energie.
Fostul premier a spus și că România ar fi trebuit să negocieze mai ferm cu instituțiile europene, respingând ideea că anumite măsuri ar fi fost inevitabile. În aceeași logică, ea a descris Planul Național de Redresare și Reziliență drept un program care, în opinia sa, nu a fost folosit pentru investiții esențiale în economie. Dăncilă a criticat faptul că în PNRR au fost incluse, între altele, proiecte legate de pensii și salarizare, și nu obiective economice considerate de ea prioritare.
În formulările sale, Dăncilă a mers dincolo de o simplă critică punctuală și a propus o altă ordine a priorităților: mai puțină presiune fiscală asupra cetățenilor și a firmelor, mai multă atenție pentru investiții și o negociere mai dură cu partenerii externi. Este o viziune care poate părea familiară într-un climat politic în care austeritatea, solidaritatea regională și costul energiei ajung adesea să fie discutate împreună, deși țin de dosare diferite.
O dezbatere care depășește un simplu schimb de replici
Poziția exprimată de Viorica Dăncilă spune ceva mai amplu despre felul în care se poartă astăzi discuția despre buget, solidaritate și dezvoltare. Într-un moment în care guvernele încearcă să reducă deficitul fără să împingă economia în recesiune, orice alegere fiscală devine rapid o chestiune politică și socială. De aceea, disputa nu este doar despre taxe sau despre un ajutor extern anume, ci despre modelul de stat pe care îl acceptă societatea: unul care cere mai mult cetățenilor sau unul care încearcă mai întâi să-și ajusteze propriile cheltuieli.
În lipsa unor date complete despre efectele fiecărei măsuri, rămâne deschisă întrebarea dacă România poate combina disciplina bugetară cu protejarea consumului și a investițiilor. Tocmai aici se află miza reală a declarațiilor fostului premier: ele nu oferă doar o critică la adresa guvernării actuale, ci și o alternativă politică ce pune accent pe intervenția statului, pe negociere mai dură cu partenerii externi și pe limitarea poverii fiscale asupra populației și mediului de afaceri.
Într-o perioadă în care presiunea pe buget, energie și încrederea publică se suprapun, astfel de poziții vor continua probabil să alimenteze o dezbatere mai largă despre cine suportă costul ajustării și în ce ordine ar trebui luate deciziile.
