Donald Trump a readus în prim-plan tensiunile din jurul Strâmtorii Ormuz, după ce a amenințat Omanul, un aliat al Statelor Unite, în contextul unor discuții privind o posibilă taxă percepută navelor care traversează această rută maritimă strategică. Potrivit relatărilor citate de presa românească din surse internaționale, președintele american a respins ideea ca Omanul și Iranul să administreze împreună un astfel de mecanism și a spus că strâmtoarea trebuie să rămână deschisă tuturor.
Declarațiile au fost făcute în timpul unei ședințe de cabinet, într-un registru informal, dar cu o formulare neobișnuit de dură. Trump a spus că Omanul „se va comporta la fel ca toți ceilalți” sau, în caz contrar, „va trebui să-i pulverizăm”, potrivit relatărilor publicate de RomaniaTV.net și Ziare.com. Casa Albă nu a clarificat imediat dacă președintele a folosit termenul în mod literal sau dacă a fost vorba despre o formulare greșită ori hiperbolică.
O rută maritimă cu miză globală
Strâmtoarea Ormuz este una dintre cele mai sensibile căi maritime din lume, prin care trece în mod obișnuit aproximativ o cincime din rezervele globale de petrol. În relatările citate, traficul prin zonă a fost afectat de la începutul conflictului dintre SUA și Israel împotriva Iranului, iar blocarea sau restricționarea accesului a alimentat o criză energetică globală.
În acest context, orice discuție despre taxe, control sau supraveghere a strâmtorii capătă imediat o dimensiune geopolitică. Trump a insistat că „strâmtoarea va fi deschisă tuturor” și că „nimeni nu o va controla”, sugerând că Washingtonul vrea să păstreze controlul politic asupra dosarului, chiar dacă nu neapărat prin administrare directă.
Omanul are legături militare și economice vechi cu Statele Unite și a jucat de-a lungul timpului un rol de mediator în regiune. În același timp, potrivit materialelor citate, țara din Golf a fost și ea vizată de Teheran în acest conflict, ceea ce face și mai delicată poziția sa între marile centre de putere din zonă.
Negocieri fragile și presiune politică
Trump a spus că discuțiile cu Iranul fac parte din negocierile aflate în desfășurare, dar a acuzat Teheranul că încearcă să amâne un acord și să tragă de timp până la alegerile de la jumătatea mandatului din noiembrie. În paralel, eforturile sale din ultimele săptămâni de a obține un acord de pace cu Iranul nu au produs încă rezultate clare.
În weekend, președintele american sugerase că un acord ar putea fi aproape, însă această perspectivă a fost întâmpinată cu rezerve chiar și în tabăra republicană. Roger Wicker, care conduce comisia pentru forțe armate a Senatului, a descris zvonurile despre o încetare a focului de 60 de zile drept un „dezastru”, într-o postare pe rețelele sociale. El a spus că tot ce ar realiza Operațiunea Epic Fury ar fi „în zadar”, semn că nu există consens nici măcar în jurul strategiei americane.
Dincolo de limbajul agresiv, episodul arată cât de fragil rămâne echilibrul dintre presiunea militară, negocierile diplomatice și interesele economice din Golf. Omanul, deși aliat al SUA, apare prins între rolul său tradițional de mediator și presiunea de a se alinia unei logici de confruntare care poate transforma rapid o dispută comercială într-o criză de securitate.
Într-o regiune în care fiecare formulare publică poate avea efecte reale asupra piețelor, alianțelor și calculelor militare, tonul ales de Trump spune la fel de mult ca fondul disputei. Iar pentru Washington, întrebarea nu este doar cine controlează Strâmtoarea Ormuz, ci și cât de departe poate merge retorica prezidențială fără să complice și mai mult o situație deja instabilă.
