China a transmis că sprijină „medierea activă” a Pakistanului și a altor țări între Statele Unite și Iran, într-un moment în care conflictul din Asia de Vest continuă să testeze canalele diplomatice. Declarația a venit de la ministrul chinez de externe, Wang Yi, care le-a spus reporterilor la New York că negocierile dintre Washington și Teheran rămân esențiale, deoarece cele două state sunt „principalele părți implicate”. The Hindu a relatat că mesajul a fost făcut public pe 26 mai, în timpul vizitei lui Wang la sediul ONU.
Beijingul mizează pe diplomație, nu pe escaladare
Poziția Beijingului contează nu doar prin conținut, ci și prin context. China deține în luna mai președinția Consiliului de Securitate al ONU și a găzduit o dezbatere a Consiliului despre „respectarea scopurilor și principiilor Cartei ONU și consolidarea sistemului internațional centrat pe ONU”. Wang a prezidat sesiunea de deschidere și s-a întâlnit cu secretarul general António Guterres, consolidând imaginea Chinei ca actor care încearcă să lege dosarele regionale de arhitectura diplomatică multilaterală.
Pakistanul, în rol de intermediar
Wang a spus că Beijingul susține eforturile Pakistanului și a precizat că, înainte de a ajunge la New York, s-a întâlnit cu feldmareșalul Asim Munir. Potrivit informațiilor transmise, Munir l-a informat despre recenta sa vizită în Iran, în contextul tensiunilor dintre Teheran și Washington. Separat, el a mers din Iran în China pentru a se alătura premierului Shehbaz Sharif la discuțiile cu președintele Xi Jinping de la Beijing.
Rolul Pakistanului apare astfel ca unul de intermediar regional într-un dosar în care puține capitale au relații suficient de flexibile pentru a vorbi cu ambele părți. Beijingul a spus că sprijină și eforturile depuse separat de Statele Unite și Iran, o formulare care sugerează preferința pentru pași graduali și pentru negocieri indirecte, nu pentru soluții impuse din exterior.
Wang a folosit și o formulare cu tentă de realism diplomatic: „Este nevoie de mai mult decât o zi rece pentru a îngheța trei picioare de gheață”, a spus el, sugerând că disputele de lungă durată nu pot fi rezolvate peste noapte. A adăugat că fiecare pas înainte în negocieri aduce mai multă speranță pentru pace și că părțile ar trebui să continue să se apropie una de alta, astfel încât pacea să revină în Orientul Mijlociu cât mai curând posibil.
Legitimitatea unei eventuale înțelegeri
Ministrul chinez a mai spus că, în opinia Beijingului, orice acord ajuns între părți ar trebui prezentat Consiliului de Securitate al ONU pentru a primi „legitimitate și autoritate”. Această formulare reflectă o viziune clasică a diplomației chineze: soluțiile durabile trebuie validate în cadrul instituțiilor multilaterale, nu doar prin înțelegeri bilaterale sau prin presiuni punctuale.
În practică, această poziție pune accent pe rolul ONU într-un moment în care multe crize internaționale sunt gestionate prin canale ad-hoc, prin mesageri regionali sau prin negocieri indirecte. Pentru Beijing, sprijinul pentru medierea pakistaneză poate fi citit și ca o încercare de a menține deschis un spațiu diplomatic în care marile puteri să nu fie singurele voci auzite.
Reacții și tensiuni paralele
Declarațiile lui Wang Yi au venit în aceeași perioadă în care senatorul american Lindsey Graham a criticat public ideea ca Pakistanul să joace rol de mediator între SUA și Iran. Într-o postare pe X, Graham a spus că un astfel de rol este „mai mult decât problematic” și a invocat, între altele, ostilitatea de lungă durată a Pakistanului față de Israel. El a făcut și alte afirmații controversate, inclusiv una potrivit căreia avioane militare iraniene ar fi fost adăpostite pe baze aeriene pakistaneze; Islamabad a respins anterior un raport pe această temă, calificându-l drept „înșelător”.
Separat, ministrul pakistanez al apărării, Khwaja Asif, a spus că nu susține aderarea Islamabadului la Acordurile Abraham, cadrul diplomatic care urmărește stabilirea de relații diplomatice, economice și de securitate între Israel și state arabe. Această poziție a alimentat, la rândul ei, dezbaterea despre cât de credibil poate fi Pakistanul ca intermediar într-un dosar atât de sensibil.
În lipsa unui progres clar între Washington și Teheran, sprijinul public exprimat de China pentru medierea pakistaneză arată că Beijingul preferă să investească în diplomația regională și în mecanismele multilaterale, nu în presiunea directă. Rămâne însă deschisă întrebarea dacă actorii implicați pot transforma această susținere politică într-un canal de negociere cu rezultate concrete.
