Companiile de stat rămân un test important pentru economia României: ele influențează calitatea serviciilor publice, disciplina financiară și modul în care sunt aplicate principiile de guvernanță corporativă. Când sunt administrate slab, costurile și ineficiențele lor se propagă în restul economiei. Când sunt conduse profesionist și transparent, pot susține investițiile și dezvoltarea, mai ales în domenii strategice.
Un sector strategic, dar profund inegal
Într-o analiză publicată în volumul „Sustenabilitatea financiară – De la deficite la convergență nominală”, realizat în cadrul proiectului Economic@BNR, Cosmin Marinescu descrie un sector al companiilor de stat care funcționează, în esență, cu două viteze. Imaginea de ansamblu nu este una uniformă, ci una marcată de diferențe mari de profitabilitate, solvabilitate și disciplină financiară. FinancialIntelligence.ro a publicat această radiografie a sectorului, care pune în centru nu doar cifrele, ci și întrebarea mai largă despre capacitatea statului de a administra eficient active strategice.
Greutatea sectorului s-a redus, dar problemele au rămas
Potrivit analizei, rolul companiilor de stat în economie s-a diminuat semnificativ în ultimele două decenii. Contribuția lor la valoarea adăugată din economie a scăzut de la 13% în 2004 la 6% în 2024. Această reducere arată nu doar o schimbare structurală a economiei, ci și faptul că sectorul public empresarial nu mai are aceeași pondere ca în trecut.
Totuși, diminuarea ponderii nu a însemnat automat și o consolidare a performanței. Din contră, analiza arată că, dincolo de un nucleu restrâns de companii puternice, restul sectorului continuă să acumuleze vulnerabilități financiare și operaționale.
Două Românii corporative: energia și restul sectorului
Primele 10 companii cu capital de stat activează preponderent în energie și au performanțe financiare net superioare mediei companiilor private, inclusiv datorită unor poziții de piață privilegiate, specifice companiilor naționale. Acest grup restrâns confirmă faptul că, în anumite domenii, statul poate administra active cu valoare strategică și rezultate solide.
În același timp, restul companiilor de stat se confruntă cu dificultăți importante, care se accentuează mai ales în perioadele de declin economic. Problemele indicate de analiză țin de gestiune, eficiență operațională și disciplină financiară. În termeni practici, aceasta înseamnă presiune mai mare pe costuri, capacitate redusă de adaptare și o vulnerabilitate mai mare la șocuri economice.
Costul personalului și fragilitatea financiară
Un semnal de alarmă menționat în analiză este ponderea cheltuielilor salariale, care a ajuns recent la peste 50% din cifra de afaceri. Fără a trage concluzii automate despre fiecare companie în parte, acest nivel sugerează structuri de personal supradimensionate în unele cazuri și o presiune ridicată asupra eficienței.
La nivel agregat, companiile de stat din România par să folosească relativ eficient activele în comparație cu omoloagele din alte state europene. Dar această comparație favorabilă nu compensează un alt indicator esențial: profitabilitatea per salariat rămâne modestă. Cu alte cuvinte, sectorul poate avea active, dar nu le transformă suficient de bine în valoare economică și productivitate.
Indicatorul de sănătate financiară confirmă această imagine. Companiile de stat se află în zona de risc și sunt mai vulnerabile, din perspectiva solvabilității și lichidității, decât firmele private. În cazul companiilor cu profitabilitate redusă, diferențele s-au adâncit în ultimii 10 ani: gradul de îndatorare a crescut cu circa 14 puncte procentuale, iar lichiditatea a coborât către 60%.
Prin contrast, sectorul privat a redus gradul de îndatorare cu 9 puncte procentuale și a urcat indicatorul de lichiditate la peste 120%. Diferența dintre cele două evoluții spune mult despre disciplina financiară și capacitatea de ajustare la condițiile economice.
Întârzieri la plată și restanțe către buget
Dificultățile financiare se văd și în comportamentul de plată. Companiile de stat își achită facturile către furnizori cu întârziere, iar durata plăților este, în general, de trei ori mai mare decât media din economie. Acest lucru nu afectează doar furnizorii direcți, ci poate transmite tensiuni în lanț către alte firme și către lichiditatea generală a pieței.
Rata restanțelor s-a îmbunătățit în ultimii 10 ani, dar rămâne ridicată: peste 20%, față de 9% în cazul firmelor din sectorul privat. În relația cu bugetul național, companiile de stat continuă să genereze un volum important de restanțe. Potrivit analizei, peste 30% din restanțele proprii și circa 40% din arieratele față de bugetul de stat ale tuturor companiilor nefinanciare aparțin sectorului companiilor de stat.
Aceste date explică de ce discuția despre companiile de stat nu este doar una contabilă. Ea are implicații directe asupra disciplinei fiscale, a credibilității instituționale și a modului în care statul își gestionează propriile active.
Guvernanța corporativă, cheia care poate schimba direcția
Analiza lui Cosmin Marinescu susține că preocuparea pentru guvernanța corporativă este pe deplin justificată, iar alinierea la bunele practici recomandate de OCDE trebuie accelerată. România a făcut progrese din 2022, odată cu pregătirea pentru aderarea la OCDE, iar evaluările organizației recunosc aceste avansuri. Totuși, persistă deficiențe care arată că reforma nu este încă încheiată.
Un pas important a fost înființarea Agenției pentru Monitorizarea și Evaluarea Performanțelor Întreprinderilor Publice (AMEPIP), instituție creată și pentru îndeplinirea unui jalon din PNRR. Rolul ei este esențial în creșterea calității managementului companiilor de stat, mai ales într-un sistem în care selecția conducerilor a fost adesea contestată sau amânată.
Analiza indică nevoia reducerii rapide a ponderii mandatelor provizorii în favoarea celor permanente, obținute prin proceduri de selecție transparente și bazate pe competență. În absența unui management stabil și profesionist, chiar și companiile cu potențial strategic riscă să rămână blocate între obiective publice și performanță economică insuficientă.
Ce urmează pentru activele strategice ale statului
Din perspectivă editorială, miza acestui diagnostic depășește simpla comparație între companii bune și companii slabe. România are nevoie de un model în care firmele de stat viabile să fie consolidate, iar cele neviabile să fie restructurate sau repuse pe baze mai sănătoase. Analiza sugerează câteva direcții clare: profesionalizarea conducerii, transparență mai mare, disciplină financiară, restructurarea activităților care nu mai sunt sustenabile și, selectiv, listarea unor pachete de acțiuni pentru a sprijini atât performanța, cât și piața de capital.
Mesajul de fond este unul simplu, dar incomod: activele strategice nu sunt automat active performante. Fără reguli clare, monitorizare și responsabilitate managerială, statutul lor strategic se poate eroda, iar costurile ajung să fie suportate de întreaga economie. În schimb, acolo unde guvernanța funcționează, companiile de stat pot redeveni repere de stabilitate, mai ales în energie și în alte sectoare sensibile pentru securitatea economică a țării.
Radiografia prezentată de Cosmin Marinescu lasă, astfel, o concluzie importantă: viitorul companiilor de stat nu depinde doar de proprietatea publică, ci de calitatea managementului și de consecvența reformelor. Iar între cele două viteze ale sectorului, diferența reală este dată de capacitatea statului de a transforma controlul în performanță.
