Distribuția participanților la Pilonul 3 de pensii private sugerează o evoluție mai puțin obișnuită decât ar părea la prima vedere. Potrivit unei analize publicate de specialistul în pensii private George Mot, cele mai numeroase grupe de participanți sunt cele cu vârste între 45 și 59 de ani, atât în cazul femeilor, cât și al bărbaților. În același timp, segmentul sub 30 de ani reprezintă doar 7,66% din total, un nivel care nu pare suficient pentru a susține pe termen lung o structură descrisă de acesta drept „piramidă inversată”.
O structură de vârstă care ridică semne de întrebare
Mot a explicat pe Facebook că, în ultimii trei ani, toate grupele de vârstă au crescut, însă dinamica este influențată de două mecanisme: trecerea participanților în grupele superioare și plățile efectuate, respectiv intrările din grupele inferioare și noile aderări. În lectura sa, această evoluție arată că interesul pentru economisirea în Pilonul 3 apare adesea târziu, iar fluxul de participanți tineri nu este suficient de consistent. Capital.ro a relatat analiza specialistului, care a fost publicată pe Facebook.
Participanți eligibili, dar fără cerere de plată
Un alt element care atrage atenția în analiza lui George Mot este creșterea numărului de participanți din grupele de vârstă 60-64 de ani și peste 65 de ani. În cazul Pilonului 3, banii pot fi retrași începând cu vârsta de 60 de ani, însă 65.015 participanți eligibili nu au solicitat încă plata, potrivit datelor invocate de specialist.
Acest lucru deschide mai multe ipoteze. Una dintre ele este că o parte dintre participanți amână retragerea fondurilor, posibil pentru a le accesa în același timp cu sumele din Pilonul 2. Totuși, analiza observă că această explicație nu lămurește integral prezența unui număr mare de persoane și în grupa de peste 65 de ani. În plus, George Mot notează că în Pilonul 2 nu există participanți raportați peste 65 de ani, din cauza limitei de aderare și a momentului lansării sistemului în 2008.
Ipoteza uitării: conturi deschise fără ca oamenii să mai știe
Una dintre explicațiile considerate plauzibile de specialist este că o parte dintre participanți au uitat că dețin un cont în Pilonul 3 sau nu au realizat niciodată pe deplin că au aderat la un astfel de fond. Situația poate apărea mai ales atunci când pensia privată este oferită ca beneficiu extra-salarial, iar contribuția este plătită de angajator, nu direct de salariat. În astfel de cazuri, angajatul poate să nu își amintească documentele semnate la angajare, inclusiv actul de aderare.
Mot susține că această posibilitate merită verificată, mai ales în contextul în care fenomenul pare să se extindă. Dincolo de cifre, problema devine una de informare și de trasabilitate: câți participanți știu efectiv că au bani în Pilonul 3, câți au mai multe conturi și câți au ajuns la vârsta de retragere fără să solicite plata?
De ce ar conta o verificare mai amplă
Analiza citată subliniază necesitatea unei verificări din partea administratorilor fondurilor și a autorităților, pentru a identifica exact cauzele acestei situații. În logica prezentată de specialist, nu este suficient să fie observată doar creșterea numărului de participanți; trebuie înțeles și de ce o parte dintre ei nu își revendică drepturile la momentul potrivit.
Totodată, George Mot propune extinderea aplicației Autorității de Supraveghere Financiară, folosită în prezent pentru verificarea apartenenței la un fond de Pilon 2, și la Pilonul 3. O astfel de soluție ar permite unei persoane să vadă într-o singură platformă toate fondurile la care este participantă, inclusiv situațiile în care are conturi în mai multe fonduri de Pilon 3. Într-un sistem în care mobilitatea profesională, beneficiile oferite de angajatori și lipsa de atenție la documentele semnate pot produce confuzii, transparența devine la fel de importantă ca randamentul investițional.
O problemă de sistem, nu doar de comportament individual
Dincolo de cazul punctual semnalat de specialist, analiza pune în discuție o temă mai largă: relația dintre români și economisirea pe termen lung. Pilonul 3 este, prin definiție, o opțiune voluntară, iar datele invocate sugerează că interesul pentru acest tip de economisire apare adesea târziu, uneori chiar după vârsta la care retragerea devine posibilă. Asta spune ceva despre felul în care este înțeleasă planificarea financiară în România, dar și despre cât de clar sunt comunicate beneficiile și drepturile participanților.
Într-un sistem de pensii private, lipsa de informare poate avea efecte practice: bani rămași neaccesați, conturi uitate, persoane care nu își cunosc statutul de participant și administratori care trebuie să gestioneze situații tot mai greu de urmărit. Tocmai de aceea, întrebarea nu este doar câți participanți are Pilonul 3, ci și câți dintre ei știu cu adevărat că există în acest sistem și ce au de făcut când ajung la vârsta retragerii.
În acest moment, semnalul transmis de analiza lui George Mot este unul de prudență: dacă datele indică un număr mare de participanți eligibili care nu au cerut încă plata, atunci verificarea administrativă și îmbunătățirea instrumentelor de informare par pași necesari, nu opționali.
