Microhidrocentrala de la Turceni a fost prezentată ca una dintre investițiile care ar fi trebuit să arate că modernizarea sistemului energetic poate avansa rapid. În practică, însă, proiectul gestionat de Complexul Energetic Oltenia a ajuns să ilustreze exact contrariul: decizii întârziate, pași administrativi amânați și costuri care au crescut între timp.
Un proiect mic în putere, mare în semnificație
Potrivit informațiilor publicate de Gândul, au trecut doi ani de la semnarea contractului de finanțare fără ca proiectul să înainteze semnificativ. Licitația pentru lucrări a fost lansată abia luna trecută, când mai rămâneau doar 11 luni până la termenul oficial de punere în funcțiune. În aceste condiții, respectarea calendarului pare tot mai greu de susținut.
De la promisiuni la blocaj procedural
Proiectul de la Turceni ar fi trebuit să ajungă la o capacitate de 10 MW. În ianuarie 2020, planul de restructurare al Complexului Energetic Oltenia era depus la Guvern, iar documentele inițiale vorbeau despre două microhidrocentrale: una de 9,9 MW la SE Turceni și alta de 2 MW la SE Ișalnița.
Ulterior, proiectul de la Ișalnița a fost abandonat, iar CEO a anunțat acolo un bloc energetic pe gaz natural de aproximativ 850 MW, în parteneriat cu Alro SA. A rămas în picioare doar investiția de la Turceni, dar aceasta a avansat lent, deși în decembrie 2024 s-a semnat contractul de finanțare în prezența fostului ministru al Energiei Sebastian Burduja și a președintelui Directoratului CEO, Dan Iulius Plăveți.
Comisia Europeană aprobase încă din iunie o finanțare nerambursabilă de 64,47%, adică 5,1 milioane de euro, prin Fondul pentru Modernizare. Valoarea totală a proiectului era estimată atunci la aproximativ 9,42 milioane de euro, diferența urmând să fie acoperită de Complexul Energetic Oltenia.
Costuri mai mari, timp mai puțin
Întârzierea a schimbat însă datele problemei. Conform informațiilor citate de Gândul, valoarea estimată a contractului a urcat la aproape 14 milioane de euro. În august 2026, acționarii CEO au luat act de demararea procedurilor de achiziție și licitație publică pentru atribuirea contractului, un pas care vine mult prea târziu pentru a mai păstra realist termenul de finalizare asumat inițial.
În Scrisoarea de așteptări elaborată de Ministerul Energiei pentru selecția membrilor Consiliului de supraveghere al CEO, termenul era iulie 2027. Dar, chiar și în scenariul optimist în care contractul ar fi semnat în ianuarie 2027, rămâne foarte puțin spațiu pentru execuție, testare și punere în funcțiune. Orice contestație depusă la CNSC sau în instanță ar putea împinge și mai mult calendarul.
Ce spune această întârziere despre investițiile energetice
Cazul Turceni nu este doar despre o microhidrocentrală întârziată. Este despre felul în care proiectele publice pot pierde ani întregi între anunț, finanțare și execuție, iar apoi ajung să coste mai mult tocmai pentru că au fost amânate. În energie, timpul nu este doar o variabilă administrativă, ci o parte din valoarea economică a investiției.
În acest caz, diferența dintre un proiect anunțat ca exemplu de modernizare accelerată și realitatea de pe teren este semnificativă. Dacă procedurile au fost întârziate atât de mult încât termenul de punere în funcțiune devine aproape imposibil de respectat, miza nu mai este doar una tehnică. Devine o problemă de credibilitate instituțională și de capacitate a statului de a transforma finanțarea disponibilă în infrastructură funcțională.
Turceni rămâne, astfel, un test pentru CEO Oltenia și pentru modul în care sunt gestionate investițiile energetice într-un moment în care presiunea pentru modernizare este tot mai mare. Iar întrebarea de fond nu este doar dacă proiectul va fi terminat, ci cât mai costă, în bani și în timp, fiecare an pierdut.
