Președintele Consiliului Concurenței, Bogdan Chirițoiu, a explicat că sancțiunile aplicate celor 10 mari bănci din România nu vizează un „cartel clasic”, ci un schimb prea amplu de informații între instituții care ar fi trebuit să își păstreze cotațiile independente în procedura de stabilire a ROBOR.
Declarația a fost făcută duminică, la Digi24, în contextul unei decizii care a readus în prim-plan una dintre cele mai sensibile teme din piața financiară românească: modul în care se formează dobânzile de referință și cine suportă costul unor eventuale abateri. Digi24 a relatat că investigația a vizat tocmai acest mecanism de fixing.
O decizie care reaprinde discuția despre ROBOR
Potrivit Consiliului Concurenței, băncile sancționate au făcut schimb de informații confidențiale și strategice privind nivelul ROBOR în perioada de fixing. Instituția susține că, în mod normal, cotațiile ferme din acest interval trebuie să rămână independente și confidențiale, tocmai pentru ca indicele să reflecte corect piața. În comunicarea publică a Consiliului, această independență este prezentată drept esențială mai ales în cazul maturităților la care tranzacțiile efective sunt reduse, precum cele la 3, 6 sau 12 luni.
Ce spune Consiliul Concurenței despre mecanism
Chirițoiu a insistat că problema identificată de autoritate nu ține de reglementările sectorului bancar în ansamblu, ci de comportamentul băncilor în perioada fixingului ROBOR. El a spus că a existat „prea multă colaborare, prea mult schimb de informații între firme care sunt concurente” și că legislația cere ca activitățile concurenților să fie strict compartimentate, iar cotațiile să fie stabilite independent.
Consiliul Concurenței afirmă că, în urma acestui comportament, a fost stabilit un nivel mai mare al indicelui ROBOR, cu efecte asupra creditorilor și a debitorilor ale căror contracte sunt raportate la acest reper. În același timp, instituția a subliniat că decizia a fost luată în unanimitate de Plenul Consiliului și că are la bază un ansamblu de probe analizate coroborat.
Autoritatea a mai transmis că, pentru a nu perturba piața, băncile au la dispoziție 60 de zile de la primirea motivării pentru a prezenta planuri de măsuri prin care să elimine practicile considerate anticoncurențiale. Aceste planuri urmează să fie aprobate de Consiliul Concurenței, care vorbește despre oferirea unei certitudini juridice pentru sector.
O investigație lungă și un dosar cu ecou public
Cazul a fost deschis la finalul anului 2022 și a trecut inclusiv prin etapa obligatorie de avizare din cadrul mecanismului de cooperare cu Comisia Europeană, având în vedere constatarea încălcării TFUE. În paralel, dezbaterea publică a devenit tot mai intensă, iar Chirițoiu a spus că discuțiile ample dinaintea deciziei „nu sunt uzuale” și au creat confuzie, motiv pentru care a considerat necesare clarificări.
ROBOR rămâne un reper important pentru creditele acordate persoanelor juridice, inclusiv pentru unele entități ale statului, dar și pentru creditele în lei contractate de persoane fizice înainte de 2019 care nu au trecut la IRCC. Tocmai de aceea, orice suspiciune privind modul de formare a indicelui are un impact care depășește zona tehnică și ajunge rapid în spațiul public, unde este tradusă în rate, costuri și încredere pierdută.
Reacții, contestări și tensiunea dintre tehnic și public
Decizia Consiliului Concurenței este executorie, iar amenzile urmează să fie încasate de ANAF. Totuși, băncile pot ataca hotărârea la Curtea de Apel în termen de 30 de zile de la comunicarea motivării. În spațiul public, reacțiile au fost dure. Potrivit informațiilor publicate de HotNews, UniCredit a transmis că decizia este „injustă” și „nefundamentată” și a anunțat că o va contesta în instanță. Banca a spus că nu au fost analizate argumentele tehnice și juridice prezentate în timpul audierilor. HotNews a relatat și că UniCredit Bank SA are de achitat o amendă de 431,03 milioane lei, potrivit anunțului Consiliului Concurenței.
În același timp, guvernatorul BNR, Mugur Isărescu, a criticat anterior modul în care a fost prezentat raportul Consiliului Concurenței, susținând că piața monetară trebuie să funcționeze coordonat pentru ca politica monetară să se transmită în economie. El a spus și că discuția despre ROBOR a devenit excesiv de tensionată și greu de înțeles pentru public, în timp ce Consiliul Concurenței a răspuns că investigația sa se referă strict la regulile de concurență, nu la politicile bancare.
Dincolo de disputa instituțională, cazul arată cât de fragilă este încrederea atunci când un indicator tehnic ajunge să influențeze direct viața financiară a milioane de oameni. Într-o economie în care o fracțiune de procent poate însemna sume importante pe termen lung, diferența dintre cooperare legitimă și coordonare interzisă nu mai este o nuanță juridică, ci una cu efecte concrete asupra debitorilor și asupra credibilității pieței.
În perioada următoare, miza nu va fi doar în instanță. Va fi și în felul în care autoritățile, băncile și publicul reușesc să explice un mecanism complicat fără să-l reducă la sloganuri. Iar în astfel de cazuri, claritatea nu este doar o chestiune de comunicare, ci una de încredere economică.
