Aproape trei din zece români spun că nu au niciun plan financiar pentru situația în care un accident, o boală gravă sau pierderea locului de muncă le-ar afecta veniturile gospodăriei, potrivit celui mai recent Barometru UNSAR-IRES privind percepția riscului și cultura financiară din România. Cifra de 29% descrie mai mult decât o vulnerabilitate statistică: arată cât de mult se sprijină încă multe familii pe rețele informale, în locul unor mecanisme de protecție planificate din timp.
Fără plan de rezervă, șocul financiar ajunge rapid în familie
În același studiu, 47% dintre respondenți spun că s-ar baza pe sprijinul familiei sau al persoanelor apropiate dacă nu ar mai putea contribui la veniturile gospodăriei. Este cea mai mare opțiune menționată și confirmă faptul că, în România, familia rămâne principala plasă de siguranță în fața unui șoc financiar. Economiile personale sunt a doua variantă invocată, de 36% dintre participanți.
Protecția financiară rămâne sub nivelul riscurilor reale
Datele prezentate de UNSAR indică și un deficit de protecție financiară de 165.400 de lei pentru fiecare familie din România. Indicatorul reflectă diferența dintre resursele disponibile și suma care ar fi necesară pentru a acoperi cheltuielile curente în cazul pierderii veniturilor sau al unor costuri mari generate de boală ori accident. În termeni practici, asta înseamnă că multe gospodării ar putea ajunge să gestioneze o criză nu printr-un plan, ci prin improvizație.
Barometrul arată totuși și o schimbare de comportament. Ponderea celor care declară că au o asigurare de viață a crescut la 17%, cu șase puncte procentuale peste nivelul din 2025. În același timp, numărul contractelor de asigurări de viață aflate în vigoare a depășit 2,2 milioane. Chiar dacă nivelul rămâne modest raportat la populație și la dimensiunea deficitului de protecție, evoluția sugerează o preocupare mai mare pentru instrumente de siguranță financiară.
De ce contează această schimbare
Dincolo de cifre, studiul pune în lumină o realitate familiară în multe economii în care educația financiară și planificarea pe termen lung avansează mai lent decât riscurile cotidiene. Când veniturile unei familii depind de unul sau doi membri activi, o problemă medicală sau profesională poate produce efecte în lanț: întârzieri la plată, reducerea consumului, apelul la rude, amânarea tratamentelor sau a altor cheltuieli esențiale.
În acest context, creșterea interesului pentru asigurările de viață nu este doar o evoluție de piață, ci și un semn că tot mai mulți români încep să caute soluții formale pentru riscuri care până acum erau acoperite aproape exclusiv de familie. Alexandru Ciuncan, președinte și director general al UNSAR, a spus, citat în comunicatul organizației, că aproape o treime dintre respondenți nu au încă niciun plan, ceea ce arată că există încă un potențial important de creștere a protecției financiare.
O vulnerabilitate care depășește economia personală
Deficitul de protecție financiară nu este doar o problemă individuală. El spune ceva despre felul în care sunt distribuite riscurile în societate și despre cât de pregătite sunt gospodăriile să facă față unor evenimente neprevăzute fără să alunece rapid în dificultate. Când familia devine principalul amortizor, presiunea nu dispare, ci se mută de la sistemele formale către relațiile apropiate.
Barometrul UNSAR-IRES, realizat anual, urmărește tocmai aceste percepții și comportamente legate de risc și protecție financiară. Iar concluzia de anul acesta este clară: românii încep să se uite mai atent la instrumentele de protecție, dar o parte importantă dintre ei rămâne încă fără un plan concret pentru momentul în care veniturile se opresc. Într-o economie în care un șoc medical sau profesional poate schimba rapid echilibrul unei gospodării, diferența dintre sprijinul familiei și protecția planificată devine tot mai importantă.
Mesajul de fond al datelor este unul simplu: reziliența financiară nu se construiește doar din economii, ci și din anticipare. Iar acolo unde planul lipsește, costul unei crize ajunge, de regulă, să fie plătit de cei mai apropiați.
