Profesorii au adunat 160.000 de semnături pentru anularea măsurilor de austeritate din Educație, un prag care depășește confortabil minimul de 100.000 necesar pentru o inițiativă legislativă cetățenească. Demersul, anunțat de Marius Nistor, președintele Federației Sindicale din Educație „Spiru Haret”, urmează să fie depus joi, 25 iunie, la Parlament.
O mobilizare care depășește pragul legal
Mobilizarea arată nivelul de tensiune acumulat în sistemul de învățământ, unde sindicatele contestă tăierile și înghețările de cheltuieli aplicate în ultimii ani. Dincolo de dimensiunea strict sindicală, inițiativa a devenit și un test pentru felul în care statul răspunde presiunii publice atunci când cererile sociale intră în coliziune cu constrângerile bugetare. Potrivit Adevărul, lista de semnături va ajunge la Parlament cu mai puțin de o săptămână înainte de încheierea sesiunii parlamentare curente.
Bariera constituțională care poate opri proiectul
Problema majoră a inițiativei este însă una juridică. Articolul 74 alineatul (2) din Constituția României prevede că nu pot face obiectul inițiativei legislative a cetățenilor problemele fiscale, cele cu caracter internațional, amnistia și grațierea. Pentru că anularea măsurilor de austeritate ar implica modificări cu impact fiscal și bugetar, proiectul riscă să fie respins chiar înainte de a ajunge la dezbatere.
Marius Nistor a spus că inițiativa ar trebui transformată într-un proiect de lege care să ajungă la vot în această sesiune parlamentară, chiar dacă timpul rămas este foarte scurt. „Da, ar trebui să se facă, dacă există un minim respect pentru cei 160.000 de profesori care au semnat inițiativa”, a declarat el pentru „Adevărul”.
Rămâne însă întrebarea dacă procedura parlamentară va permite o discuție reală înainte de vacanța legislativă. Depunerea de joi lasă doar câteva zile pentru eventuale pași instituționali, într-un moment în care agenda politică este deja încărcată.
Între protest social și realitate bugetară
Pe fondul acestei mobilizări, analistul economic Adrian Negrescu a apreciat că șansele de reușită sunt reduse. În opinia sa, statul nu va renunța ușor la reducerile de cheltuieli operate în ultimii doi ani, mai ales în condițiile în care România trebuie să coboare deficitul bugetar de la 7,2% la 5% în următorii doi ani.
Negrescu a spus că nu vede, în acest moment, o schimbare majoră de direcție fără o creștere semnificativă a colectării fiscale. El a legat această presiune de deficit de menținerea politicii de tăieri, într-un context în care Guvernul încearcă să respecte țintele asumate în raport cu partenerii internaționali.
Dincolo de diferențele de interpretare, conflictul de fond este clar: profesorii cer revenirea asupra austerității, iar statul invocă limitele bugetare și juridice. Este una dintre acele situații în care nemulțumirea socială și disciplina fiscală ajung să se ciocnească frontal, fără o soluție simplă la vedere.
Ce spune studiul despre alternativa fiscală
O perspectivă diferită vine dintr-un studiu realizat de economistul Cornel Ban și sociologul Cristian Pop, intitulat „Cum reconstruim bugetul? Trei scenarii, trei filozofii fiscale”, publicat de Fundația Friedrich Ebert. Potrivit cercetării, dacă România ar colecta taxele la un nivel apropiat de cel al Ungariei, nu ar mai fi nevoie de măsuri de austeritate.
Studiul arată că România pierde aproximativ 30% din veniturile publice potențiale din cauza necolectării TVA, a evaziunii și a neconformării fiscale. În 2023, statul ar fi încasat aproximativ 21,4 miliarde de euro din TVA, însă aceasta ar fi reprezentat doar circa 70% din suma teoretic datorată. Autorii estimează că o colectare comparabilă cu cea din Ungaria ar aduce venituri suplimentare de aproximativ 6,9 miliarde de euro pe an.
Potrivit calculelor din studiu, această sumă ar echivala cu aproape 60% din bugetul educației, calculat la 3,3% din PIB. Este un detaliu care schimbă perspectiva dezbaterii: problema nu este doar cât cheltuie statul, ci și cât reușește să strângă.
Trei scenarii, trei filozofii fiscale
Autorii studiului propun trei scenarii de reformă fiscală. Scenariul A, deja adoptat de Guvernul Bolojan, mizează pe creșterea taxelor indirecte și înghețarea cheltuielilor, cu efecte sociale și economice negative, inclusiv inflație și creștere slabă.
Scenariul B propune o consolidare fiscală moderat-progresivă, inspirată de state din grupul Vișegrad, cu impozit progresiv pe venit în trei trepte, extinderea bazei de impozitare a capitalului și reformarea ANAF. În această variantă, deficitul ar putea coborî spre 6% din PIB.
Scenariul C merge mai departe și propune o progresivitate mai mare a impozitării, inclusiv asupra capitalului, veniturilor financiare mari și marilor averi. În această logică, deficitul ar putea ajunge la aproximativ 5% din PIB fără recurgerea la austeritate.
Deocamdată, însă, aceste scenarii rămân mai degrabă repere de dezbatere decât soluții asumate politic. În timp ce profesorii încearcă să forțeze o schimbare prin semnături, Constituția și constrângerile bugetare par să traseze limitele reale ale negocierii.
În educație, miza nu este doar una contabilă. Este și o întrebare despre cât de mult poate suporta un sistem public atunci când promisiunile sociale, regulile constituționale și disciplina fiscală nu mai merg în aceeași direcție.
