Președintele Ucrainei, Volodimir Zelenski, a fost lipsit de cea mai înaltă distincție de stat a Poloniei, Ordinul Vulturului Alb, după ce Kievul a decis să numească o unitate militară după Armata Insurecțională Ucraineană (UPA), formațiune controversată din timpul celui de-al Doilea Război Mondial. Anunțul a fost făcut de președintele polonez Karol Nawrocki și marchează o nouă etapă într-o dispută istorică sensibilă, care atinge memoria războiului, identitatea națională și relația politică dintre cei doi vecini. BBC a relatat că distincția fusese acordată lui Zelenski în 2023 de atunci președinte Andrzej Duda.
O decizie cu greutate simbolică
Revocarea ei nu schimbă, cel puțin potrivit declarațiilor oficiale de la Varșovia, sprijinul Poloniei pentru apărarea Ucrainei împotriva invaziei ruse, dar arată cât de fragil a devenit echilibrul diplomatic dintre cele două capitale.
Memoria UPA, între rezistență și acuzații de masacre
În Ucraina, UPA este privită de mulți ca un simbol al rezistenței și al luptei pentru independență, inclusiv împotriva Germaniei naziste și a Uniunii Sovietice. În Polonia, însă, aceeași formațiune este asociată cu masacrele comise împotriva etnicilor polonezi în Volânia, în anii 1943-1945. Varșovia acuză UPA de genocid, iar Nawrocki a spus că, pentru majoritatea covârșitoare a societății poloneze, gruparea rămâne înainte de toate responsabilă pentru crime brutale împotriva cetățenilor Republicii Polone în timpul războiului.
Potrivit președintelui polonez, Ucraina a fost avertizată în repetate rânduri să schimbe denumirea unității. El a descris decizia Kievului drept „outrageous”, „incomprehensible” și „deeply disappointing”, afirmând că ea afectează nu doar memoria istorică, ci și încrederea construită în ultimii ani. Nawrocki a subliniat și faptul că Polonia a primit milioane de ucraineni după începutul invaziei ruse pe scară largă din 2022, sugerând că gestul Kievului lovește într-o relație construită și pe solidaritate umană, nu doar pe interese strategice.
Răspunsul Kievului și riscul unei fisuri mai adânci
Ministerul de Externe al Ucrainei a reacționat dur. Andrii Sybiha, ministrul ucrainean de externe, a calificat decizia drept o „greșeală strategică” și a spus că este „lipsită de respect”. Într-o postare publică, el a susținut că gestul președintelui polonez „beneficiază doar Moscova” și a transmis că niciun președinte străin nu va dicta Ucrainei propria istorie. Sybiha a anunțat, de asemenea, că va returna o distincție primită din Polonia în 2022.
Premierul polonez Donald Tusk a încercat să tempereze conflictul, afirmând că disputa „îl încântă” pe Vladimir Putin și îi șochează pe aliați. Mesajul său sugerează o preocupare mai largă: în timp ce războiul din Ucraina continuă, orice fisură între Varșovia și Kiev poate fi exploatată politic de Kremlin. Tocmai de aceea, tensiunea actuală depășește o simplă controversă simbolică și atinge arhitectura sprijinului european pentru Ucraina.
Istorie, politică și limitele reconcilierii
Momentul are și o încărcătură europeană mai amplă. Ucraina urmărește aderarea la Uniunea Europeană și a participat în această săptămână la prima fază a negocierilor de aderare, la Luxemburg. Nawrocki a spus că drumul spre structurile europene presupune și disponibilitatea de a confrunta onest capitolele dificile ale propriei istorii. În viziunea sa, o Europă unită s-a construit pe respingerea totalitarismului și a cultului violenței, principii care trebuie să se aplice tuturor.
Dincolo de formulările dure, disputa arată cât de greu este pentru statele din Europa de Est să împace memoria victimelor cu narațiunile naționale despre rezistență. Pentru Polonia, Volânia rămâne o rană istorică. Pentru Ucraina, UPA continuă să fie legată de ideea de independență și supraviețuire națională. În acest spațiu de memorie concurentă, fiecare gest oficial capătă o semnificație care depășește cu mult protocolul.
Deocamdată, Zelenski nu a comentat direct decizia. Dar episodul arată că relația polono-ucraineană, deși esențială în contextul războiului, rămâne vulnerabilă la trecut. Iar într-o regiune în care istoria nu este niciodată doar istorie, felul în care sunt numite unitățile, onorurile și eroii poate deveni rapid o problemă de securitate politică.
