Viața la o săptămână după preluarea controlului taliban s-a schimbat fundamental în Kabul, cel mai aglomerat oraș din Afganistan, iar locuitorii trăiesc diferit față de cum o făceau înainte de 14 august, scrie agenția de știri afghană Khaama Press News Agency.
Talibanii au impus restricții de circulație și nimeni nu are voie să iasă de acasă după ora 21, excepție făcând cazurile de urgențe medicale.
Talibanii, deși nu au interzis expres purtarea jeansilor de către băieți și fete și nici ascultarea de muzică, băieții sunt foarte rar văzuți cu blugi, în timp ce fetele au renunțat complet să le poarte.
Nimeni nu ascultă muzică în public și nici la restaurante nu se mai aude muzica, deși acesta era unul din mijloacele prin care își atrăgeau clienții.
Canalele TV s-au schimbat, renunțând la a difuza muzică. Serialele TV care erau transmise la orele de vârf nu se mai difuzează.
Emiratul islamic afganistan nu a anunțat vreun decret de lege care să impună aceste lucruri, dar oamenii sunt extrem de prudenți și își amintesc regimul taliban din anii 90, când toate acestea erau interzise.
Gesturi extreme
Teama de acest model de comportament, tipic talibanilor, l-a determinat pe un tânăr jucător de fotbal să riște, pierzându-și viața în cele din urmă, după ce s-a agățat de partea laterală a unui avion militar american și a căzut din zbor, într-o încercare disperată de a scăpa. Și nu este singurul caz.
Chiar dacă a existat o mobilizare și din partea unor persoane sau organizații private, cu toți banii și toată bunăvoința, foarte puțini afgani au reușit să plece, din cauza dificultății de a ajunge la aeroport și apoi a logisticii pe care o presupune un zbor.
Doar câteva mii de persoane pe zi – în general cetățeni străini – sunt scoase din țară cu avionul, iar grupurile pentru drepturile omului estimează că zeci, poate sute de mii de afgani sunt acum în pericol.
„Mă aflu într-o situație mult mai gravă decât înainte. Acum mă ascund sub pământ, într-o gaură adâncă și îngustă, în care nu este oxigen suficient. Nu-mi pot duce soția la doctor și nu pot sta cu copiii, pentru că sunt egoist, vreau să-mi salvez viața de talibani. Toată ziua, mama stă lângă groapă și îmi strigă: Fiule, ești bine? Și îmi aruncă sticle cu apă. Doar noaptea pot ieși din gaură și dacă auzim bătăi la ușa casei mele, atunci cobor cât de repede pot”,
mărturia unui fost profesor afgan care a lucrat pentru British Council.
