Epidemia de Ebola din Republica Democratică Congo a ajuns la 5.515 cazuri confirmate și a provocat 2.642 de decese, potrivit celor mai recente date guvernamentale citate de Al Jazeera. În ultimele raportări au fost identificate încă 51 de cazuri noi în provinciile Ituri și North Kivu, iar rata fatalității a urcat la aproape 48%, ceea ce înseamnă că aproape una din două persoane infectate moare.
Ebola în Congo ajunge la 5.515 cazuri
Dimensiunea crizei este amplificată de faptul că aceasta este deja cea mai letală epidemie de Ebola din istoria RDC. Declanșată la mijlocul lunii mai, este a 17-a epidemie de Ebola din țară și a fost clasificată de Organizația Mondială a Sănătății drept urgență de sănătate publică de interes internațional, cel mai înalt nivel de alertă, care acoperă și Uganda vecină.
Semne de progres, dar și limitele unei intervenții dificile
Deși bilanțul rămâne sever, unele date arată că răspunsul sanitar nu este complet blocat. Potrivit OMS, urmărirea contacților s-a îmbunătățit semnificativ, de la 30% în iunie la peste 85% în prezent. În același timp, în Uganda și în mai multe zone de sănătate din Ituri și South Kivu, transmiterea a fost întreruptă, ceea ce agenția consideră o dovadă că detectarea rapidă, conducerea fermă și cooperarea comunităților pot rupe lanțul infectărilor.
Totuși, terenul pe care se desfășoară această intervenție rămâne ostil. Conflictul armat din provinciile afectate, strămutările, atacurile asupra personalului și facilităților medicale, mobilitatea ridicată a populației și infrastructura precară îngreunează controlul epidemiei. În astfel de condiții, chiar și măsurile standard de sănătate publică devin greu de aplicat consecvent.
Vaccinuri trimise, dar lipsa unui tratament specific complică răspunsul
OMS a promis 70.000 de doze din vaccinul Ervebo, licențiat pentru Ebola și folosit cu succes în focare anterioare. Primele 16.250 de doze au ajuns în RDC vineri, însă autoritățile sanitare avertizează că răspunsul trebuie extins de două până la trei ori pentru a ajunge în toate zonele afectate.
Criza este complicată și de faptul că pentru această tulpină anume, Bundibugyo, nu există un vaccin sau un tratament aprobat. Organizația mondială spune că datele timpurii din teste pe animale sugerează că Ervebo ar putea oferi o anumită protecție, dar nu există încă o certitudine completă. Într-o epidemie în care timpul contează enorm, această incertitudine face ca fiecare întârziere logistică să aibă consecințe directe.
Lucrătorii din sănătate, printre cei mai expuși
Potrivit OMS, aproximativ 160 de lucrători din sănătate au fost infectați, iar circa 45 au murit. Este un indicator dur al presiunii asupra celor care încearcă să limiteze epidemia și al riscului pe care îl presupune munca în zone cu protecție insuficientă, diagnostic întârziat și resurse limitate.
Oficialii OMS, inclusiv directorul general Tedros Adhanom Ghebreyesus, au spus că răspunsul din RDC trebuie multiplicat de două până la trei ori pentru a putea opri extinderea bolii și pentru a ajunge în fiecare zonă afectată. Ei au cerut, de asemenea, sprijin suplimentar și protecție mai bună pentru personalul din prima linie, inclusiv echipamente, plată la timp și acces rapid la diagnostic și îngrijire de calitate dacă se îmbolnăvesc.
Apelul Papei Leon și dimensiunea globală a unei crize locale
La Vatican, duminică, Papa Leon a vorbit despre epidemia din RDC și a cerut acțiune internațională pentru a salva vieți. El a spus că se roagă pentru populația din Congo „în lumina răspândirii epidemiei de Ebola, care, din păcate, ia multe vieți” și a îndemnat comunitatea internațională să răspundă într-un mod care să includă și comunitățile locale în eforturile de prevenire.
Mesajul său are greutate nu doar simbolică, ci și practică. În epidemii precum Ebola, succesul nu depinde doar de doze de vaccin sau de protocoale medicale, ci și de încrederea dintre autorități și comunități, de capacitatea de a ajunge în sate izolate și de protejarea oamenilor care lucrează în teren. Așa cum a spus și consultantul în sănătate publică Abdulsalami Nasidi, focarul este „scăpat de sub control”, iar dacă s-ar extinde în zone vecine cu imunitate mai scăzută, consecințele ar putea fi grave.
Chiar dacă riscul global este încă evaluat de OMS ca fiind scăzut, pericolul din interiorul RDC rămâne foarte ridicat. Într-un astfel de moment, întrebarea nu este doar cât de repede poate fi trimis ajutorul, ci și dacă acesta va fi suficient de coordonat, de susținut și de apropiat de realitățile locale pentru a opri epidemia înainte să se adâncească și mai mult.
