O investigație publicată de Recorder și preluată de HotNews și Antena3.ro readuce în atenție numele lui Lucian Pahonțu, șeful Serviciului de Protecție și Pază, într-un context sensibil pentru memoria recentă a României: represiunea din 21 decembrie 1989 și intervenția violentă din Piața Universității, din iunie 1990.
O investigație care redeschide o biografie publică
Potrivit materialului citat de cele două publicații, Recorder susține că Pahonțu a făcut parte din forțele de represiune trimise împotriva manifestanților în ultimele zile ale regimului Ceaușescu și că ar fi fost prezent și în dispozitivele care au acționat împotriva protestatarilor din Piața Universității, înainte de Mineriadă. Informațiile sunt prezentate ca rezultat al unor documente și mărturii consultate de jurnaliști.
Ce spune Recorder despre 21 decembrie 1989
Conform investigației, Lucian Pahonțu a activat ca ofițer în Trupele de Securitate între 1987 și 1990. Recorder afirmă că documente descoperite de jurnaliști îl plasează în zona baricadei de la Intercontinental în noaptea de 21 decembrie 1989, când trupele armate au deschis focul și au fost uciși 48 de oameni, iar sute de manifestanți au fost arestați.
Publicația citează și un raport atribuit unor militari, în care apare mențiunea unui „pluton comandat de lt. Pahonțu Lucian” în dispozitivul mobilizat în centrul Capitalei. În relatarea prezentată de Recorder, maiorul Gheorghe Rădulescu ar fi consemnat că a primit ordin să înlocuiască o subunitate împreună cu un pluton comandat de cpt. Potinteu Emil și lt. Pahonțu Lucian, iar militarii erau echipați cu căști, scuturi și armament de luptă.
Recorder spune că a identificat și unitatea militară la care ar fi activat Pahonțu înainte de decembrie 1989: UM 0305 Băneasa. Până acum, potrivit aceleiași surse, această informație nu ar fi fost prezentă în comunicări oficiale sau în presă.
Declarația lui Pahonțu în Dosarul Revoluției
În materialul citat, Recorder reproduce și declarația lui Lucian Pahonțu din Dosarul Revoluției. Acesta ar fi spus procurorilor că, în jurul orei 22:00, a primit ordin să schimbe o subunitate aflată pe strada 13 Decembrie, că a intrat în dispozitiv și că, până în jurul orei 2:00, el și subunitatea sa nu au avut contact cu manifestanții.
În aceeași declarație, Pahonțu ar fi susținut că în fața dispozitivului se aflau unități și blindate ale MApN care executau foc de avertisment. Recorder notează însă că alți ofițeri din același dispozitiv ar avea o versiune diferită despre desfășurarea acelor ore, inclusiv despre misiunile primite după spargerea baricadei.
Publicația spune că Pahonțu nu a răspuns întrebărilor transmise de jurnaliști despre aceste informații și s-a limitat la o formulare generală privind activitatea sa, pe care ar fi descris-o ca desfășurată „în conformitate cu normele legale” și cu principii precum loialitatea, onoarea și integritatea.
De la Revoluție la Piața Universității
Investigația merge mai departe și susține că actualul șef al SPP ar fi fost implicat și în evenimentele din 13 iunie 1990, când forțele de ordine au intervenit în Piața Universității din București, iar sute de persoane au fost bătute și arestate. Recorder citează mărturii și o declarație a fostului coleg Radu Grigoraș, care ar fi confirmat participarea la evacuarea Pieței și ar fi descris folosirea forței împotriva protestatarilor.
Contextul istoric este important: după căderea comunismului, Piața Universității a devenit unul dintre simbolurile confruntării dintre puterea instalată și o parte a societății care cerea un regim democratic autentic. Evacuarea din 13-14 iunie 1990 a deschis drumul către violențele Mineriadei, într-un moment în care statul postcomunist își păstra încă multe reflexe ale vechiului aparat de forță.
Un șef de serviciu cu o carieră foarte lungă
HotNews notează că Lucian Pahonțu, în vârstă de 61 de ani, conduce SPP de 21 de ani. Publicația amintește că acesta s-a pensionat în 2024, dar a rămas cu contract la SPP și continuă să coordoneze instituția. În iunie 2025, președintele Nicușor Dan a spus, întrebat despre șefii de servicii care rămân mult timp în funcție, că „o să am o evaluare”.
Dincolo de disputa punctuală despre biografia lui Pahonțu, cazul readuce în discuție o temă mai largă: cât de transparentă este memoria instituțiilor de forță din România și cât de greu se reconstruiește, după decenii, traseul unor oameni care au traversat atât regimul comunist, cât și statul democratic de după 1989. În lipsa unor clarificări oficiale complete, rămân în prim-plan documentele, mărturiile și întrebările pe care ele le ridică.
Într-un stat democratic matur, astfel de episoade nu țin doar de trecut. Ele spun ceva despre modul în care instituțiile își asumă istoria, despre standardele de integritate cerute celor aflați la vârf și despre distanța, uneori incomod de mică, dintre vechile structuri de putere și prezentul politic.
Concluzia practică: investigația Recorder nu închide subiectul, ci îl redeschide. În lipsa unor explicații publice detaliate și a unei clarificări instituționale, întrebările despre rolul lui Lucian Pahonțu în 1989 și 1990 rămân parte dintr-o discuție mai amplă despre memoria postcomunistă a României.
