Furtul pieselor din tezaurul dacic expus în Olanda a fost prezentat de fostul director al Muzeului Național de Istorie, Ernest Oberländer-Târnoveanu, ca un jaf „la comandă”, cu indicii că autorii ar fi avut informații detaliate despre organizarea expoziției și despre obiectele aflate în sală. Declarațiile au fost făcute în podcastul realizat de George Buhnici și sunt citate de Capital.ro.
Potrivit lui Oberländer-Târnoveanu, modul în care au acționat spărgătorii sugerează o țintire precisă a unor obiecte cu valoare simbolică și identitară, nu doar a unor bunuri din aur. El a spus că autorii au trecut pe lângă piese „mult mai grele” decât coiful și brățările dacice furate și a menționat că în expoziție exista inclusiv o piesă cu aproape 2,5 kilograme de aur, care nu a fost atinsă.
Furtul aurului dacic, descris ca un jaf „la comandă” cu informații precise
În interpretarea sa, faptul că hoții ar fi ocolit obiecte mai grele din aur arată că nu au acționat la întâmplare. Fostul director al muzeului a susținut că jaful a fost executat pe baza unor informații foarte detaliate despre instituție și despre modul în care era organizată expoziția.
„Acești spărgători au trecut pe lângă obiecte de aur mult mai grele decât coiful și îmbrățările. Era acolo o piesă, nu vreau să spun care, care avea aproape 2,5 kg de aur. Este un furt la comandă cu informații foarte detaliate privind organizarea instituției în care era expoziția”, a spus Ernest Oberländer-Târnoveanu, potrivit Capital.ro.
Discuții despre securitate și reacția autorităților
În aceeași discuție, a fost abordat și modul în care sistemele de securitate ale muzeului păreau solide mai degrabă pe hârtie decât în practică. Oberländer-Târnoveanu a afirmat că securitatea era „imbatabilă” doar teoretic și a criticat, totodată, reacția lentă a autorităților olandeze după furt.
El a vorbit și despre lipsa unei comunicări de criză eficiente din partea autorităților române, în contextul în care dispariția pieselor a stârnit reacții puternice în spațiul public. Potrivit aceleiași surse, discuția din podcast a atins și dimensiunea simbolică a aurului dacic, asociată cu identitatea națională și cu dezbaterile despre rădăcinile istorice ale românilor.
Cazul rămâne relevant nu doar prin valoarea materială a obiectelor dispărute, ci și prin încărcătura lor istorică și simbolică, care a amplificat interesul public pentru modul în care a fost posibil furtul.
