Moș Nicolae este cel mai așteptat și mai iubit sfânt al anului. Sfântul Ierarh Nicolae este sărbătorit, în fiecare an, pe data de 6 decembrie.
În tradițiile populare se spune că aceasta este ziua în care vine cu adevărat iarna, pentru că din barba moșului Nicolae se scutură zăpada şi începe să ningă. Iar dacă nu ninge, înseamnă că Sfântul Nicolae a întinerit.
Tradiții și superstiții de Sfântul Nicolae
În fiecare an, în noaptea de 5 spre 6 decembrie, copiii ştiu că trebuie să-şi lustruiască ghetuţele sau cizmuliţele deoarece Mos Nicolae va veni pe la ei să le aducă daruri. Copiii mai neascultători primesc lângă dar şi o nuieluşă să le aducă aminte că trebuie să asculte de părinţii şi bunicii lor.
Conform tradiţiilor populare, Moş Nicolae apare pe un cal alb, făcând astfel trimitere la prima zăpadă care cade la începutul iernii, ajută pe toţi cei nevoiaşi, orfanii şi văduvele, este stăpânul apelor şi salvează corăbierii de la înec, protejează soldaţii pe timp de război.
Tot în popor se spune că, în nopţile sfinţite de sărbători, când cerurile se deschid şi pentru noi, preţ de o clipă Sfântul Nicolae poate fi văzut stând în dreapta Domnului.
În unele zone ale țării, în ziua de Sfântul Nicolae oamenii aduc în casă cregunte de pomi fructiferi pe care le păstrează în apă lângă icoane că să înflorească până de Anul Nou. Iar dacă aceste crenguțe vor înflori până când anul se sfârșește, anul care vine va fi unul foarte roditor și plin de satisfacții.
În alte regiuni fetele se adună în ajunul sărbătorii pentru a face plăcinte, iar seara, la ora nouă fix, flăcăii năvălesc peste ele și petrecerea începe.
În zona rurală, în ziua de Sfântul Nicolae, feciorii se organizează în cete, își aleg gazda în casă căreia vor face repetițiile pentru colindă de Crăciun și de Anul Nou. În popor se crede că de Sfântul Nicolae începe în adevăratul sens al cuvântului iarna.
Sfântul Nicolae, ocrotitorul copiilor
Nicolae a studiat la cele mai bune şcoli, iar în bisericile în care intra uimea pe toţi prin blândeţe şi nobleţe sufletească. Întrucât unchiul său era episcop la Patara, Nicolae a stat o vreme la Mănăstirea Patara, unde a devenit preot.
După moartea părinţilor săi, Nicolae a renunţat la toată averea pe care aceştia i-au lăsat-o, împărţind-o săracilor şi plecând în pelerinaj în Ţara Sfântă. Când s-a întors de la Locurile Sfinte, a mers la Mănăstirea Sionului, întemeiată de unchiul său. Apoi s-a reîntors în cetatea Mira, pentru a trăi între oameni.
După moartea arhiepiscopului Mirei Lichiei – astăzi un mic sătuc sub un alt nume, în Turcia – Sfântul Nicolae a fost ales în fruntea acestei eparhii, în urma unei minuni.
Legenda lui Moș Nicolae
Sfântul Nicolae a trăit la sfârşitul secolului al III-lea, începutul secolului al IV-lea. Sfântul Nicolae s-a născut într-o familie bogată în localitatea Patara, în provincia Lichia, din partea asiatică a Turciei de astăzi, din părinţii Teofan şi Nona.
El a participat la primul Sinod Ecumenic în anul 325 în localitatea Niceea, în calitate de episcop al cetăţii Mira din Lichia. La acest sinod el l-a pălmuit pe un eretic şi de la acea palmă a Sfântului Nicolae a rămas obiceiul ca, în noaptea de 5 spre 6 decembrie, celor neascultători să li se dea o nuieluşă în semn de avertisment.
Sfântul Nicolae a trecut la cele veşnice la 6 decembrie 340, data la care se sărbătoreşte ziua Sfântului Nicolae (#StNicholasDay, #SaintNicholasDay).
În unele oraşe europene, în special în cele în care este patron, ziua este marcată şi prin parade, sărbători şi festivaluri. Unele biserici au, de asemenea, slujbe speciale dedicate acestei zile.
