Analiza unor instrumente chirurgicale recuperate dintr-un mormânt antic din Jiangyin, China, oferă ceea ce cercetătorii descriu drept prima dovadă chimică directă a folosirii unui anestezic pe instrumente medicale din China dinastiei Ming. Studiul, publicat în revista Antiquity și realizat de cercetători de la Northwestern University, a identificat reziduuri de aconitină pe o pereche de pensete și pe niște foarfece chirurgicale datate între 1348 și 1411. Sursa: The Debrief
O descoperire rară dintr-un mormânt din Jiangyin
Aconitina este o substanță derivată din plante toxice din genul Aconitum, cunoscute și sub numele de monkshood sau wolfsbane. Deși este extrem de periculoasă, sursele medicale chineze vechi indicau că, după detoxifiere, putea fi transformată într-o pulbere cu proprietăți anestezice. Până acum însă, dovezile directe ale utilizării sale în chirurgie lipseau.
Cum a fost identificată substanța
Echipa de la Northwestern a folosit o tehnică microscopică nedistructivă numită stimulated Raman scattering (SRS), aleasă tocmai pentru că permite analiza unor urme foarte mici fără a deteriora materialul arheologic. Potrivit cercetătorilor, metoda a fost esențială pentru a depăși limita impusă de cantitatea minimă de material disponibilă pentru testare.
Rezultatul a fost detectarea unor urme de aconitină pe instrumentele chirurgicale, ceea ce sugerează că acestea au fost folosite într-un context medical în care substanța era aplicată cu atenție și în doze controlate. În interpretarea prezentată de autorii studiului, descoperirea se aliniază cu textele medicale din epocă, care menționează preparate anestezice obținute din plante toxice.
Ce spune studiul despre practica medicală din epocă
Concluzia cercetării este că medicii din dinastia Ming nu doar cunoșteau potențialul plantei Aconitum, ci și modul în care toxicitatea ei putea fi controlată prin aplicare topică, rețete compuse și proceduri stricte. În această interpretare, aconitina ar fi fost aplicată local înainte de incizie, pentru a reduce durerea în timpul intervențiilor.
Congcang Zhao, coautor al studiului, a spus că analiza a permis citirea „urmelor de medicină anestezică” lăsate pe instrumente, folosind un fascicul de lumină laser. În aceeași linie, cercetătorii susțin că descoperirea deschide o fereastră nouă către practicile chirurgicale sofisticate ale secolului al XIV-lea în China.
De ce contează această descoperire
Importanța studiului nu ține doar de identificarea unei substanțe toxice pe obiecte vechi, ci și de faptul că oferă o dovadă materială pentru o practică medicală menționată anterior în texte, dar neverificată direct până acum. În loc să se bazeze doar pe surse scrise, cercetarea aduce un indiciu fizic că unele intervenții chirurgicale din China medievală erau însoțite de metode avansate de reducere a durerii.
Descoperirea sugerează, de asemenea, că medicii din acea perioadă aveau o înțelegere practică a echilibrului dintre eficiența unui compus puternic și siguranța pacientului. Potrivit autorilor, tocmai această combinație de cunoaștere, control și procedură face ca artefactele să fie relevante pentru istoria medicinei.
Concluzie: pentru cititorii interesați de istoria medicinei, cazul arată cât de mult pot dezvălui urmele microscopice păstrate pe obiecte arheologice și cum o analiză modernă poate confirma practici medicale vechi de secole.
