Noile imagini obținute de telescopul spațial SPHEREx al NASA arată că problema contaminării cu obiecte artificiale aflate pe orbită este deja semnificativă. Potrivit unui nou preprint realizat de cercetători de la NASA Ames Research Center și citat de The Debrief, 73,3% dintre imaginile analizate pe parcursul a patru luni din vara trecută conțineau cel puțin o urmă lăsată de sateliți SpaceX sau de alte nave spațiale aflate pe orbită.
SPHEREx confirmă o temere veche a astronomilor
Constatarea nu este doar o chestiune estetică. SPHEREx, acronimul pentru Spectro-Photometer for the History of the Universe, Epoch of Reionization, and Ices Explorer, a fost conceput pentru a cartografia cerul în lumină în infraroșu apropiat. Pentru acest tip de misiune, expunerile lungi sunt esențiale, dar tocmai ele fac ca trecerea sateliților să fie surprinsă frecvent în cadru.
De ce este importantă contaminarea imaginilor
Studiul arată că, în medie, au fost detectate cel puțin două urme de satelit în fiecare expunere. Asta înseamnă că problema nu apare izolat, ci afectează în mod repetat datele colectate de telescop. Chiar dacă unele imagini pot fi folosite în continuare, prezența acestor dâre poate ascunde obiectele aflate în spatele lor și poate reduce calitatea observațiilor.
Mai îngrijorător pentru echipa de cercetare este faptul că unii dintre sateliții care intră în câmpul vizual al SPHEREx sunt suficient de strălucitori încât declanșează sistemul automat de protecție al telescopului. Acesta este proiectat să oprească colectarea datelor atunci când detectează ceea ce crede că sunt raze cosmice, însă noua analiză arată că reflexiile unor sateliți pot activa acest mecanism.
În practică, asta înseamnă că sateliții nu doar lasă urme vizibile în imagini, ci pot interfera și cu funcționarea instrumentului. Cercetătorii notează că această dublă problemă complică și mai mult observațiile realizate din orbita joasă a Pământului.
O problemă care nu mai surprinde comunitatea științifică
Autorii studiului spun, în esență, că astronomii nu mai sunt surprinși de această evoluție. Îngrijorările legate de poluarea luminoasă produsă de constelațiile de sateliți au fost exprimate de mai mult timp, iar datele noi par să confirme aceste temeri. SPHEREx a fost poziționat la o altitudine la care se spera că numărul urmelor de satelit va fi limitat, însă rezultatele arată că acest obiectiv nu a fost suficient pentru a elimina problema.
The Debrief amintește și de un studiu anterior, realizat de Sando Kruk și colegii săi, care a observat o creștere a numărului de sateliți ce traversează câmpul vizual al telescopului Hubble. Potrivit acelei analize, contaminarea a urcat de la 2,8% dintre imagini la 5,9% pe parcursul a două decenii. În acest context, noile rezultate de la SPHEREx sugerează că fenomenul continuă să se extindă.
Ce soluții sunt discutate și de ce nu par suficiente
Una dintre ideile vehiculate pentru reducerea impactului sateliților este folosirea unor acoperiri anti-reflexive și a altor metode de diminuare a luminozității după lansare. Totuși, autorii studiului arată că mulți sateliți moderni sunt suficient de mari încât exteriorul mai întunecat să nu reducă semnificativ cantitatea de lumină reflectată.
Mai mult, cercetătorii atrag atenția că reflexiile optice reprezintă doar o parte a problemei, deoarece sateliții emit și reflectă radiație infraroșie. În unele cazuri, spun ei, eforturile de a-i întuneca optic ar putea chiar să le crească temperatura, făcându-i mai strălucitori în infraroșu.
O perspectivă care ar putea deveni și mai dificilă
Studiul avertizează și că situația s-ar putea agrava. Autorii menționează planuri anunțate de operatori privați pentru lansarea a 4.000 de sateliți foarte reflectivi, concepuți pentru a oferi „sunlight on demand”. Dacă ar fi implementate, aceste sisteme artificiale ar putea reflecta lumina de până la cinci ori mai puternic decât Luna plină pe zone ale Pământului cu un diametru de aproximativ cinci kilometri.
În evaluarea cercetătorilor, un asemenea scenariu ar putea avea un impact sever asupra calității cerului întunecat și asupra observațiilor astronomice. Ei spun că problema afectează mai multe domenii ale cercetării, inclusiv studiul fenomenelor tranzitorii, sondajele de imagistică profundă, studiile spectroscopice și căutarea obiectelor din apropierea Pământului.
Mesajul central al noii analize este clar: pe măsură ce numărul și strălucirea sateliților cresc, astronomia bazată pe observații sensibile devine tot mai vulnerabilă. Pentru cititori, concluzia practică este că dezbaterea despre reglementarea și designul sateliților nu mai este una teoretică, ci una care influențează direct calitatea datelor științifice colectate din spațiu.
