Disputa dintre Pentagon și SpaceX privind prețul Starlink a ieșit la suprafață în contextul războiului cu Iranul, pe măsură ce armata americană a folosit rețeaua satelitară în operațiuni care au inclus drone de atac și alte sisteme fără pilot. Potrivit Reuters, citată de Defense News, oficiali SpaceX au susținut în fața Pentagonului că armata plătea prea puțin pentru accesul la serviciul de comunicații și că utilizarea pe anumite platforme se apropia mai degrabă de un nivel tarifar superior.
Un serviciu esențial, o negociere tot mai dură
La baza neînțelegerii se află modul în care este taxată conectivitatea Starlink folosită de dronele LUCAS, un model american de tip „kamikaze”, comparabil cu Shahed-ul iranian. Sursele citate de Reuters spun că SpaceX a argumentat că aceste drone funcționau în condiții mai apropiate de un abonament pentru aviație, nu de un serviciu terestru sau de mobilitate mai ieftin. Pentagonul a contestat această interpretare, susținând că taxa mai mare, de ordinul a 25.000 de dolari pe lună, era gândită pentru aeronave, nu pentru drone care folosesc conexiunea doar pentru perioade scurte.
Pentagonul și SpaceX, în conflict pe prețul Starlink
Potrivit documentelor Pentagonului consultate de Reuters și a surselor familiarizate cu discuțiile, armata americană a acceptat în cele din urmă majorarea propusă de SpaceX, ceea ce a dus aproape la dublarea costului pentru fiecare dronă LUCAS. Inițial, Pentagonul plătea aproximativ 30.000 de dolari pe unitate. Deși detaliile exacte ale acordului nu au fost făcute publice, disputa sugerează că prețul nu este doar o chestiune comercială, ci una care atinge direct modul în care SUA își proiectează puterea militară.
Starlink a devenit un instrument central în războiul modern, mai ales după invazia Rusiei în Ucraina, când rețeaua a fost folosită pentru comunicații pe câmpul de luptă și pentru ghidarea unor sisteme de atac. SpaceX operează o constelație de aproximativ 10.000 de sateliți, care reprezintă peste 60% dintre sateliții aflați pe orbită, potrivit Reuters. În acest context, Pentagonul nu se confruntă doar cu un furnizor puternic, ci cu unul care are puține alternative comparabile pe piață.
Iranul, bruiajul și miza comunicațiilor
Disputa privind prețul Starlink nu se limitează la drone. Pentagonul a discutat și despre folosirea serviciilor direct-to-cell pentru a ajuta cetățenii iranieni să ocolească întreruperile de comunicații impuse de autorități. Reuters notează că SpaceX a propus costuri de până la 500 de milioane de dolari pentru lansarea capabilității, plus o taxă lunară de 100 de milioane de dolari pentru operare, ceea ce a provocat îngrijorare în rândul oficialilor americani.
În paralel, Iranul a confiscat terminale Starlink și a folosit dispozitive de bruiaj în marile orașe, după ce rețeaua fusese introdusă anterior pentru a oferi acces la internet unor cetățeni afectați de represiune. Aceste episoade arată că Starlink nu mai este doar o tehnologie de conectivitate, ci și o infrastructură cu implicații politice și militare directe.
Leverage-ul lui Musk și întrebarea mai mare
Clayton Swope, cercetător la Center for Strategic and International Studies, a spus pentru Reuters că SpaceX are „guvernul SUA peste butoi”, o formulare care surprinde dezechilibrul creat de lipsa unor alternative reale. SpaceX obține aproximativ 20% din venituri de la guvernul american, potrivit unui document SEC, dar compania are și o bază comercială largă, ceea ce îi întărește poziția în negocieri.
Elon Musk a contestat relatările Reuters, numindu-le „false” pe X și susținând că sistemul civil Starlink a fost folosit în mod necorespunzător pentru scopuri militare. Ulterior, el a spus că „compania” este de vină, nu Pentagonul. Pentagonul, la rândul său, a negat că ar fi încălcat acordul cu SpaceX și a transmis că biroul responsabil caută alți competitori pentru comunicațiile satelitare comerciale.
Dincolo de schimbul de replici, cazul ridică o întrebare mai amplă: cât de sănătos este pentru securitatea națională ca o parte tot mai importantă a infrastructurii militare să depindă de o singură companie privată? Răspunsul nu ține doar de preț, ci de control, continuitate și putere de negociere într-un domeniu în care comunicațiile au devenit la fel de importante ca armamentul propriu-zis.
Pe măsură ce războiul din Iran a accelerat folosirea Starlink în operațiuni militare și în eforturi de conectare a populației civile, disputa cu SpaceX arată o realitate mai puțin confortabilă: în era războiului conectat, infrastructura digitală poate deveni la fel de strategică precum avioanele, rachetele sau muniția.
