O formă rară de orbire pare să ofere o protecție neașteptată împotriva schizofreniei, potrivit unui articol publicat de ScienceAlert. Observația se referă la orbirea corticală congenitală, o afecțiune cauzată de leziuni ale cortexului vizual, nu de probleme la nivelul ochilor.
Articolul spune că ideea a apărut încă din 1950, când Hector Chevigny și psihologul Sydell Braverman au observat că schizofrenia părea să lipsească la persoanele nevăzătoare de la naștere. Mult timp, constatarea a rămas puțin discutată, în lipsa unor date ample despre pacienți. Situația s-a schimbat în anii 2000, când bazele naționale de date medicale au permis urmărirea populațiilor întregi de la naștere până la vârsta adultă.
Ce arată datele
Cea mai solidă dovadă menționată de ScienceAlert vine dintr-un studiu din 2018 pe întreaga populație, realizat în Australia de Vest, care a urmărit aproape 500.000 de copii născuți între 1980 și 2001. Dintre aceștia, 1.870 au dezvoltat schizofrenie, însă niciunul dintre cei 66 de copii cu orbire corticală nu a făcut boala.
Articolul notează că eșantionul de copii cu orbire corticală este mic, dar spune că modelul se menține pe mai bine de 70 de ani de observații: nu a fost raportat niciun caz de schizofrenie la o persoană cu orbire congenitală corticală. În schimb, persoanele care își pierd vederea mai târziu în viață sau care au orbire provocată de leziuni la nivelul ochilor pot dezvolta în continuare această afecțiune.
De ce ar conta cortexul vizual
Explicația propusă de cercetători nu ține de vedere în sine, ci de modul în care creierul folosește informațiile vizuale pentru a interpreta lumea. ScienceAlert scrie că schizofrenia este înțeleasă tot mai mult ca o tulburare a predicției: creierul anticipează ce urmează să perceapă și compară aceste așteptări cu semnalele primite de la simțuri. Când acest mecanism se dereglează, semnalele slabe sau întâmplătoare pot primi o greutate prea mare, iar granița dintre imaginație și realitate se poate estompa.
În cazul orbirii corticale congenitale, cortexul vizual nu primește input de la naștere și se dezvoltă diferit. Articolul citează studii de imagistică cerebrală care arată că această zonă este adesea reutilizată pentru limbaj, memorie și raționament. Unii cercetători cred că această reorganizare timpurie ar putea ajuta creierul să ajungă la moduri mai stabile de interpretare a lumii.
Momentul apariției orbirii pare important: pierderea vederii mai târziu în viață, chiar și în copilărie, nu oferă aceeași protecție, probabil pentru că creierul a fost deja modelat de ani de experiență vizuală.
Ce urmează pentru cercetare
ScienceAlert arată că tratamentele actuale pentru schizofrenie vizează în principal chimia creierului, în special sistemul dopaminei, dar nu funcționează pentru toți pacienții și pot avea efecte secundare importante. Pe acest fundal, cercetarea se uită și la glutamat, o substanță implicată în învățare și comunicarea dintre neuroni, mai ales în circuitele care ajută creierul să filtreze informațiile relevante.
Autorii materialului subliniază că orbirea nu poate fi privită ca o protecție practică împotriva schizofreniei. Totuși, cazul rar al orbirii corticale congenitale oferă un indiciu util despre felul în care se dezvoltă un creier stabil și despre cum ar putea fi reduse, în viitor, riscurile sau formele severe ale bolii.
Observația veche de peste șapte decenii continuă astfel să influențeze modul în care oamenii de știință înțeleg una dintre cele mai complexe afecțiuni psihiatrice.
