Scleroza multiplă (SM) este o boală neuroinflamatorie cronică, autoimună, multifactorială, care se asociază cu afectarea mielinei (teaca ce învelește prelungirile neuronilor numite axoni) din sistemul nervos central (creier și măduva spinării) și cu neurodegenerare, prin leziuni și pierderi axonale și cu progresia impredictibilă a dizabilității fizice și cognitive, ca și consecință a acestor leziuni.
Debutează în general la persoane tinere (20-40 de ani), în cazuri mai rare și la copii sau adolescenți, raportul femei:bărbați fiind de 3:1. Are grad mare de variabilitate în ceea ce privește evoluția bolii și răspunsul la terapiile specifice modificatoare ale bolii.
Nu este o afecțiune cu transmisie genetică, riscul de a avea un copil cu scleroză multiplă fiind de 2-3% dacă unul dintre părinți a fost diagnosticat cu această boală, și de 12-30% dacă ambii părinți au scleroză multiplă.
Sunt mai multe forme clinice de scleroză multiplă: sindromul clinic izolat (CIS), scleroza multiplă recurent remisivă (SMRR) care este forma cea mai frecvent întâlnită, scleroza multiplă primar progresivă (SMPP) (10% din cazuri), scleroza multiplă secundar progresivă (SMSP) – formă în care se transformă în 10-15 ani de evoluție forma de SMRR.
Există și forme diferite în funcție de gradul de activitate al bolii (inactivă, activă, foarte activă, înalt activă, extrem de activă, severă rapid evolutivă etc).
Care sunt simptomele sclerozei multiple?
Tabloul clinic al sclerozei multiple este compus din simptome extrem de variate, ușoare sau severe, de scurtă sau de lungă durată. Sistemul nervos central poate fi afectat la orice nivel (emisfere cerebrale, cerebel – creierul mic, trunchi cerebral, nervi cranieni, măduva spinării).
Simptomele, care la început apar și dispar total apoi doar parțial, vor fi dictate de sediul leziunilor inflamatorii și demielinizante pentru formele de scleroză multiplă incipiente sau active, reprezentând recăderi ale bolii, numite pusee sau atacuri. Leziunile neurodegenerative secundare pierderilor axonale sau gliozei, prezente în formele progresive, vor fi responsabile de simptome cu caracter permanent.
Pot fi prezente pe parcursul vieții multiple simptome, la început mai rare, unice sau multiple, uni- sau bilaterale, impredictibile sau declanșate de anumite condiții cum ar fi febra, infecțiile, efortul fizic mare, căldura, apoi mai frecvente și/sau mai multe, absolut impredictibile, dar nu este obligatoriu ca fiecare pacient să le experimenteze pe toate. Unele sunt specifice, altele nespecifice.
Medicul neurolog va trebui informat de fiecare dată când survine un nou simptom pentru a putea aprecia dacă este datorat agravării sclerozei multiple (unei recăderi, unui puseu) sau dacă pot fi atribuite altei patologii asociate (co-morbiditate). Dacă anumite simptome apărute la un moment dat dispar, se consideră că boala a intrat într-o fază de remisiune.