Dependența prelungită de îngrijirea maternă ar putea fi una dintre piesele care explică de ce oamenii trăiesc atât de mult, potrivit unui studiu citat de ScienceAlert. Cercetarea, publicată în 2024 în Proceedings of the National Academy of Sciences, sugerează că selecția naturală favorizează, în unele specii, mamele care trăiesc mai mult, ceea ce poate împinge întreaga specie spre o durată de viață mai mare.
Autorul principal, neurobiologul Matthew Zipple de la Cornell University, și colegii săi au analizat specii cu vieți lungi și ritm lent de reproducere, inclusiv primate, balene și hiene. Elementul comun observat de echipă a fost același: puii rămân dependenți de îngrijirea maternă pentru perioade îndelungate.
Ce arată modelarea cercetătorilor
Potrivit ScienceAlert, modelarea realizată de echipă indică faptul că, atunci când supraviețuirea puilor depinde mai puternic de prezența mamei, populațiile tind să evolueze spre vieți mai lungi și o reproducere mai rară. În acest scenariu, o mamă care trăiește mai mult își crește șansele de a-și vedea urmașii ajungând la maturitate și de a le spori, indirect, șansele de a avea la rândul lor descendenți.
Zipple a spus că una dintre întrebările de bază ale studiului a fost legată de „relația dintre mamă și copil” și de modul în care aceasta ar putea contribui la longevitatea umană. „Ceea ce propunem este că o parte din explicația pentru viața noastră lungă este această altă trăsătură fundamentală a vieții noastre”, a spus el, citat de ScienceAlert.
Cercetătorii au folosit date colectate de ecologi de teren pentru a testa cât de puternic influențează supraviețuirea mamei șansele de supraviețuire ale puilor și chiar ale nepoților. Concluzia generală a fost că, în speciile în care dependența de mamă este mare, există o presiune evolutivă în favoarea indivizilor care trăiesc mai mult, chiar dacă au mai puțini urmași.
De ce contează mai mult la unele specii
Articolul notează că longevitatea mamiferelor variază mult, de la aproximativ 12 luni în cazul șobolanului gigant Sunda al lui Müller până la peste 200 de ani la balena bowhead. O parte dintre speciile care depășesc așteptările legate de dimensiunea corpului — inclusiv oamenii, unele primate, hiene, anumite specii de balene și elefanți — sunt și animale foarte sociale, care trăiesc în grupuri și se ajută reciproc.
O explicație discutată de cercetători pentru longevitatea unor specii este așa-numita ipoteză a bunicilor, potrivit căreia femelele aflate după menopauză ies din competiția reproductivă și oferă sprijin mamelor care cresc copii. Însă această teorie se aplică doar unui număr limitat de specii. De aceea, echipa lui Zipple a vrut să vadă dacă și rolul mamei, nu doar al bunicii, poate ajuta la explicarea duratei mari de viață la alte animale.
„Am vrut să extindem ipoteza mamei și a bunicii pentru a analiza aceste moduri specifice în care știm, la primate, că supraviețuirea mamei îi avantajează pe urmași”, a spus Zipple, potrivit ScienceAlert. „Și să întrebăm care sunt modalitățile mai largi și poate mai subtile prin care beneficiile prezenței materne în viața cuiva pot duce la evoluția longevității.”
Limitele studiului
Cercetarea nu a analizat dacă același efect se aplică și îngrijirii paterne. ScienceAlert precizează că, în speciile studiate, mamele oferă cea mai mare parte a îngrijirii, iar datele despre legătura dintre tați și supraviețuirea puilor sunt mai greu de obținut. În speciile în care această relație a fost studiată — inclusiv la oameni și la alte primate — influența mamei pare mai puternică și durează mai mult decât cea a tatălui.
Zipple a descris această legătură ca pe o constantă evolutivă observabilă la primate: există o perioadă în care „întreaga lume este mama noastră”, iar influența ei, deși se estompează în timp, nu dispare complet. Pentru cercetători, această relație ar putea ajuta la conectarea a două teme centrale ale biologiei umane: atașamentul timpuriu și longevitatea.
Studiul publicat în Proceedings of the National Academy of Sciences nu închide discuția, dar oferă un cadru evolutiv prin care prezența maternă poate fi privită ca un factor care, în anumite specii, a modelat durata de viață. Pentru cititori, concluzia practică este una simplă: în biologie, supraviețuirea mamei poate conta nu doar pentru un pui, ci pentru generații întregi.