Descoperire surprinzătoare despre longevitate! Ce au găsit cercetătorii în sistemul imunitar al centenarilor

celule-stem

foto mediafax.ro

Un studiu publicat în Cell Reports descrie un tipar imun neobișnuit care devine tot mai vizibil odată cu înaintarea în vârstă, în special în jurul pragului de 100 de ani. Cercetătorii au analizat celule T CD4 citotoxice, cunoscute drept CD4 CTLs, și au constatat că acestea apar în proporții mai mari la centenari și supercentenari decât la persoanele mai tinere.

Celulele T CD4 citotoxice, mai frecvente la vârste extreme

Potrivit studiului, aceste celule sunt rare în sângele periferic în condiții obișnuite, dar pot apărea în timpul unor infecții virale și au fost asociate și cu răspunsuri antitumorale în unele tipuri de cancer. Rolul lor exact în îmbătrânirea sănătoasă nu este însă stabilit.

Ce au găsit cercetătorii

Echipa a analizat profiluri la nivel de celulă unică pentru proteine de suprafață, transcriptomi și secvențe ale receptorilor celulelor T, folosind probe de la 8 persoane cu vârste între 70 și 90 de ani, 10 centenari și 10 supercentenari. În total, au fost colectate 43.584 de celule T.

CD4 CTLs au fost identificate prin coexprimarea markerilor citotoxici GZMH și GZMB împreună cu markerul CD4. Proporția mediană a acestor celule a crescut treptat odată cu vârsta: 4% la non-centenari, 9,6% la centenari și 17,6% la supercentenari.

Autorii notează că un participant clinic sănătos, din afara grupului de centenari, a avut totuși cea mai mare proporție de CD4 CTLs, ceea ce sugerează că fenomenul nu este strict limitat la vârsta cronologică, ci poate reflecta și alte particularități biologice.

Semne de diferențiere avansată, dar fără epuizare evidentă

Analiza a arătat că aceste celule pierd frecvent markerii CD27 și CD28, un indiciu al trecerii către un fenotip mai matur și mai specializat. CD4 CTLs au prezentat și un profil compatibil cu diferențiere avansată: CD45RO+, CD45RA−, CCR7−, PD-1− și CD95mid.

La nivel de expresie genetică, cercetătorii au observat niveluri reduse ale unor gene asociate epuizării celulare, precum LAG3 și CTLA4. În interpretarea autorilor, acest lucru sugerează că celulele nu par să fie epuizate, ci mai degrabă adaptate funcțional.

Studiul a identificat și o populație intermediară CD27−CD28+, considerată posibil o etapă de tranziție între celulele helper CD4 și CD4 CTLs.

Clonare, diversificare și plasticitate funcțională

Una dintre constatări a fost expansiunea clonală a CD4 CTLs în toate eșantioanele analizate. Cu alte cuvinte, anumite clone de celule s-au multiplicat în mod repetat, iar această tendință a fost observată și la persoanele foarte longevive.

În unele clone de top a fost detectată și expresia duală a receptorilor T, însă autorii subliniază că acest lucru nu este specific acestor celule și că semnificația funcțională rămâne incertă. De asemenea, gena TCRγ a fost exprimată la un nivel aproximativ la jumătate față de cel observat în celulele T γδ.

În experimentele ex vivo, după stimulare cu PMA și ionomicină, celulele activate au crescut expresia markerilor inflamatori TNF-α și IFN-γ. În același timp, unele subgrupuri au prezentat tipare diferite de interleukine, inclusiv niveluri ridicate de IL-13, IL-4 sau IL-21. Potrivit autorilor, această variabilitate arată că celulele din aceeași clonă pot adopta profiluri citokinice diferite după activare.

Ce înseamnă pentru îmbătrânirea sănătoasă

Pe baza acestor date, cercetătorii propun că CD4 CTLs s-ar putea extinde și diversifica ca răspuns adaptativ la antigene persistente, un mecanism care ar putea contribui la longevitate și la protecția împotriva cancerului. Totuși, această ipoteză nu este demonstrată direct.

Autorii studiului atrag atenția că cercetarea are limite importante: nu a stabilit funcția acestor celule in vivo, s-a concentrat pe celule T circulante, nu pe cele din țesuturi, și a folosit stimulare ex vivo într-un cohort relativ mic.

Mai mult, CD4 CTLs au fost asociate și cu inflamație sau boli autoimune în alte contexte, ceea ce înseamnă că pot avea un rol ambivalent. În acest moment, datele sugerează mai degrabă o adaptare imună complexă decât un mecanism simplu de protecție.

Pe scurt, studiul indică faptul că în jurul vârstei de 100 de ani apare un tipar imun distinct: creșterea celulelor T CD4 citotoxice, cu expansiune clonală și flexibilitate funcțională. Rămâne însă deschisă întrebarea dacă aceste celule sunt un marker al longevității sănătoase, un răspuns la expuneri repetate sau ambele.

Informațiile din acest articol au scop informativ și nu înlocuiesc evaluarea medicală individuală.

Exit mobile version