Piața prosumatorilor din România a intrat într-o fază în care întrebarea nu mai este doar câți oameni produc energie, ci cum reușește sistemul să integreze această producție distribuită. Eduard Luncan, Product Owner Prosumatori în cadrul E.ON Energie România și membru al Future Energy Leaders România, spune că viitorul prosumatorului va depăși logica actuală a autoconsumului și a injectării în rețea. În viziunea sa, prosumatorul va deveni un participant activ, capabil să producă, să stocheze, să consume și chiar să ofere servicii de flexibilitate sistemului energetic.
De la simplă producție la flexibilitate energetică
Declarația vine pe fondul unei creșteri accelerate a pieței. Potrivit datelor citate de Luncan, România avea aproximativ 17.000 de prosumatori în 2022, iar la finalul lunii mai 2026 numărul acestora ajunsese la 346.000, cu o putere instalată de peste 3.900 MW. În paralel, segmentul stocării a avansat puternic: de la circa 2.400 de prosumatori cu baterii în ianuarie 2025 la aproximativ 115.000 în mai 2026, cu o putere instalată cumulată de aproximativ 800 MW.
Creștere rapidă, dar rețelele rămân în urmă
Luncan spune că această expansiune a fost susținută de mai mulți factori: schimbări legislative, programul Casa Verde, scăderea costurilor tehnologiei și interesul tot mai mare pentru independența energetică. La acestea s-a adăugat și contextul de piață creat de scumpirea energiei după începutul războiului din Ucraina, care a împins mulți consumatori să caute soluții pentru reducerea costurilor pe termen lung.
Totuși, dezvoltarea rețelelor de distribuție nu a ținut pasul cu ritmul instalărilor fotovoltaice. Potrivit lui Luncan, problema nu este existența prosumatorilor, ci faptul că infrastructura a fost construită într-un model în care energia circula într-un singur sens. Astăzi, spune el, sistemul trebuie să gestioneze sute de mii de puncte care pot produce și consuma simultan, ceea ce cere rețele mai inteligente, digitalizare și investiții consistente. Pentru contextul mai larg al pieței, FinancialIntelligence.ro a publicat interviul integral cu Eduard Luncan, în care acesta explică și de ce stocarea devine esențială pentru următoarea etapă a tranziției energetice. Sursa
În anumite zone, mai ales în zilele foarte însorite, tensiunea din rețea poate depăși limitele admise, iar invertorul intră automat în protecție și oprește temporar injectarea energiei. Luncan mai arată că, în unele cazuri, racordarea poate fi limitată de capacitatea tehnică disponibilă, ceea ce duce la lucrări de întărire a rețelei sau la limitarea puterii aprobate pentru racordare.
De ce energia injectată valorează diferit
Un alt punct sensibil pentru prosumatori este diferența dintre prețul energiei consumate din rețea și valoarea energiei injectate. Luncan explică faptul că factura plătită de un consumator include nu doar energia activă, ci și tarife reglementate de transport și distribuție, plus taxe și contribuții precum TVA sau accize. În schimb, prosumatorul livrează către sistem energia activă produsă, fără componentele suplimentare care apar pe factura finală a unui consumator.
În plus, în timpul verii, când multe sisteme fotovoltaice produc simultan, apare un excedent de energie care apasă în jos valoarea economică a energiei injectate. Fenomenul este vizibil și în alte state europene și, în opinia lui Luncan, întărește argumentul pentru dezvoltarea stocării.
El susține că mecanismul compensării cantitative și-a îndeplinit bine rolul, permițând folosirea energiei produse vara pentru reducerea costurilor din sezonul rece. În același timp, consideră că Legea nr. 160/2026 privind compensarea financiară completează cadrul existent și oferă mai multă flexibilitate în valorificarea surplusului de energie.
Stocarea și consumul inteligent schimbă regulile jocului
În analiza lui Luncan, următoarea etapă a pieței nu mai ține doar de instalarea de panouri, ci de integrarea lor cu baterii și cu un consum mai inteligent. El dă exemple concrete: încărcarea unei mașini electrice, încălzirea apei într-un boiler electric, funcționarea unei pompe de căldură sau folosirea mașinii de spălat în orele de prânz, când producția solară este ridicată.
Prin sisteme de management al energiei și echipamente inteligente, consumul poate fi mutat în intervalele în care energia este disponibilă, iar surplusul poate fi stocat pentru seară. Această logică reduce presiunea asupra rețelei și crește autoconsumul, ceea ce face investiția mai eficientă pentru gospodărie și mai utilă pentru sistem.
„În viitor, nu vom mai vorbi doar despre câtă energie produce o casă, ci și despre cât de flexibilă este acea casă”, spune Luncan în esență, subliniind că flexibilitatea devine o resursă energetică în sine.
Agregatori, comunități de energie și noul rol al consumatorului
O altă direcție importantă este apariția agregatorilor și a comunităților de energie. Luncan vede în aceste modele o trecere de la prosumatorul individual la o rețea de participanți coordonați digital. Agregatorii pot reuni mii de prosumatori, baterii, mașini electrice și pompe de căldură, transformând resurse mici, luate separat, într-o capacitate relevantă pentru echilibrarea sistemului.
Comunitățile de energie, la rândul lor, pot funcționa la scări diferite: de la un bloc sau un ansamblu rezidențial până la un cartier sau o comunitate locală mai largă. Ideea centrală este ca energia să fie produsă și utilizată cât mai aproape de locul în care este consumată, reducând presiunea pe rețele și crescând gradul de utilizare locală a energiei regenerabile.
În acest context, Luncan spune că direcția europeană este clară: consumatorul nu mai este la capătul pasiv al rețelei, ci devine parte din soluție. El amintește și că regulile privind energy sharing se aplică începând cu 17 iulie 2026, iar România ar trebui să se pregătească din timp prin investiții în rețele, stocare, digitalizare și un cadru simplu pentru comunități energetice și agregatori.
Ce urmează pentru piața prosumatorilor
Pe termen de cinci ani, Luncan estimează că România ar putea ajunge la 500.000–600.000 de prosumatori, iar într-un scenariu favorabil ar putea depăși acest nivel. Totuși, el consideră că schimbarea esențială nu va fi doar una de volum, ci de model: prosumatorul viitorului va integra panouri fotovoltaice, baterii, stații de încărcare pentru vehicule electrice, pompe de căldură și sisteme inteligente de management al energiei.
În paralel, piața ar putea trece de la instalații individuale la o rețea distribuită de producție, stocare și consum flexibil, conectată digital și mai bine integrată în piața de energie. Pentru România, miza nu este doar să instaleze mai multe panouri, ci să construiască infrastructura și regulile care transformă energia distribuită într-un avantaj sistemic. Iar aceasta este, probabil, adevărata schimbare de etapă: de la prosumatorul care își reduce factura la prosumatorul care ajută efectiv sistemul să funcționeze mai bine.