Aproape 80% dintre râurile lumii își pierd rapid oxigenul dizolvat, potrivit unui studiu realizat de o echipă de la Academia Chineză de Științe, condusă de cercetătorul în domeniul mediului Qi Guan, și publicat în ScienceAlert, pe baza cercetării apărute în Science Advances. Analiza, care acoperă perioada 1985-2023, sugerează că peste 16.000 de râuri din întreaga lume au înregistrat scăderi ale oxigenului dizolvat.
O schimbare lentă, dar cu efecte profunde
Media raportată este de 0,045 miligrame de oxigen pe litru pe deceniu. Poate părea o variație mică, dar în sistemele acvatice astfel de diferențe pot schimba echilibrul biologic mai repede decât pare la prima vedere. Oxigenul dizolvat este esențial pentru pești, plante, plancton, bacterii și alte forme de viață care depind de apă pentru a supraviețui.
Râurile lumii pierd oxigen
Studiul arată că încălzirea apei este unul dintre factorii centrali ai deoxigenării. Apa mai caldă reține mai puțin oxigen dizolvat, iar cercetătorii spun că solubilitatea oxigenului explică aproximativ 63% din deoxigenarea globală a râurilor. În termeni simpli, pe măsură ce temperatura crește, moleculele de oxigen scapă mai ușor din apă.
La această presiune se adaugă și alte schimbări produse de activitatea umană: debite mai mici, secțiuni de râu afectate de baraje, valuri de căldură și modificări ale compoziției apei prin sare, nutrienți și materie organică. Toate acestea reduc capacitatea râurilor de a menține un nivel sănătos de oxigen.
Consecința nu este doar biologică, ci și socială. Râurile susțin pescuitul, alimentarea cu apă, agricultura și comunitățile care depind direct de ele. Când oxigenul scade, ecosistemele devin mai fragile, iar riscul de mortalitate în masă a viețuitoarelor acvatice crește.
Zonele cele mai expuse și ce arată proiecțiile
Cercetătorii spun că cele mai severe schimbări observate până acum au apărut în râuri tropicale, inclusiv Gangele din India și fluviul Amazon din America de Sud. În cazul Gangelui, pierderea de oxigen este estimată la o viteză de 20 de ori mai mare decât media globală. Această constatare contrazice ipoteza mai veche potrivit căreia râurile din zonele de latitudine înaltă ar fi cele mai vulnerabile la deoxigenare.
Potrivit proiecțiilor, dacă emisiile de dioxid de carbon continuă să crească în ritmuri similare celor actuale, până la sfârșitul secolului râurile din mare parte din America de Sud, India, Arctica și estul Statelor Unite ar putea pierde aproximativ 10% din oxigenul dizolvat. Autorii avertizează că scenariile cele mai grave devin mai probabile dacă omenirea nu reduce rapid emisiile provenite din combustibilii fosili.
Qi Guan a spus pentru Associated Press că deoxigenarea este „un proces foarte lent”, dar că, pe termen lung, efectele negative pot „ataca ecosistemele râurilor”. El a adăugat că nivelurile scăzute de oxigen pot provoca „o serie de crize ecologice”, inclusiv declinul biodiversității și degradarea calității apei.
Un semnal despre ritmul schimbării climatice
Dincolo de datele tehnice, studiul oferă o imagine mai largă despre felul în care schimbările climatice se infiltrează în sistemele naturale prin mecanisme aparent invizibile. Nu este vorba doar despre secetă, inundații sau temperaturi extreme, ci și despre procese mai lente, care pot remodela viața dintr-un râu fără să atragă imediat atenția publicului.
Acesta este poate cel mai important mesaj al cercetării: degradarea ecologică nu se produce întotdeauna prin evenimente spectaculoase. Uneori, ea avansează prin pierderi mici, repetate, care devin vizibile abia când ecosistemul începe să cedeze. În cazul râurilor, oxigenul dizolvat funcționează ca un indicator sensibil al sănătății lor, iar scăderea lui poate anunța probleme mai ample pentru biodiversitate și pentru oamenii care depind de aceste ape.
Cercetătorii concluzionează că înțelegerea sistematică a acestor schimbări este esențială pentru măsuri țintite de protejare a ecosistemelor fluviale și pentru o gestionare mai sustenabilă a râurilor la nivel global. Mesajul practic este clar: dacă tendința continuă, pierderea oxigenului din râuri poate deveni una dintre consecințele mai puțin vizibile, dar tot mai costisitoare, ale încălzirii globale.
