Pe 9 martie, Biserica Ortodoxă îi prăznuiește pe Sfinții 40 de Mucenici, soldați creștini care au fost martirizați în Lacul Sevastia pentru credința lor. Sărbătoarea este marcată de tradiții populare precum prepararea mucenicilor, consumul a 40 de pahare de vin și ritualuri pentru alungarea iernii.
În credința populară, această zi marchează începutul noului an agricol și trecerea de la zilele friguroase ale Babelor la vremea mai blândă a Moșilor, scrie creștinortodox.ro.
Sfinții 40 de Mucenici, sărbătoare cu cruce roșie pe 9 martie
Această zi este una dintre cele mai importante sărbători ortodoxe, fiind asociată atât cu semnificația religioasă a martiriului celor 40 de sfinți, cât și cu obiceiuri populare legate de trecerea de la iarnă la primăvară.
De-a lungul timpului, sărbătoarea Mucenicilor a fost asociată și cu începutul anului agricol, fiind considerată o zi de tranziție de la zilele capricioase ale Babelor la zilele blânde ale Moșilor. De aceea, în această zi au loc diverse obiceiuri și tradiții menite să alunge iarnna și să cheme vremea bună.
În multe zone din țară, există credința că pe 9 martie se deschid mormintele și porțile Raiului, iar sufletele morților se întorc printre cei vii, motiv pentru care se împart mucenici și alte ofrande pentru sufletele celor adormiți.
Cine au fost Sf. 40 de Mucenici
Sfinții 40 de Mucenici au fost soldați romani de origine creștină, membri ai Legiunii a XII-a Fulminata, staționată în Armenia, în timpul împăratului Licinius (308-324 d.Hr.), cunoscut pentru prigonirea creștinilor.
Guvernatorul Armeniei, Agricola, a încercat să-i forțeze să renunțe la credința în Hristos și să se închine zeilor păgâni. Pentru că au refuzat, au fost supuși la torturi cumplite, fiind bătuți și înfometați. Cu toate acestea, ei și-au păstrat credința și au rămas neclintiți în fața persecuției.
În cele din urmă, au fost condamnați la moarte prin înghețare, fiind lăsați dezbrăcați în lacul înghețat al Sevastiei, în mijlocul iernii. Se spune că unul dintre ei, copleșit de frig, a ieșit din apă și a alergat spre o baie caldă pregătită de păgâni, însă a murit pe loc din cauza șocului termic.
Văzând această scenă, un soldat roman păgân, impresionat de credința mucenicilor și de minunile petrecute în acea noapte, s-a alăturat creștinilor și a intrat în lac, declarându-și credința în Hristos, astfel încât numărul martirilor a rămas 40.
În zorii zilei, când soldații romani au văzut că unii dintre mucenici încă mai trăiau, le-au zdrobit picioarele cu ciocane grele pentru a le grăbi moartea. Trupurile lor au fost apoi arse, iar cenușa a fost aruncată în lac.
Unul dintre martiri, Meliton, un tânăr soldat, a supraviețuit torturii, dar mama sa, dorindu-i mântuirea, l-a luat în brațe și l-a dus după ceilalți, pentru a primi și el cununa muceniciei.
Astfel, cei 40 de mucenici și-au dat viața pentru credință, iar jertfa lor a rămas un simbol al curajului și devotamentului față de Dumnezeu.
Tradiții ale zilei de 9 martie
Ziua de 9 martie marchează și trecerea de la „Zilele Babelor” (1-8 martie), considerate zile friguroase și capricioase, la „Zilele Moșilor” (9-17 martie), când vremea începe să se încălzească. În tradiția populară, această zi este plină de obiceiuri menite să alunge iarna și să cheme primăvara:
- Lovirea pământului cu ciocane sau bețe, pentru a alunga frigul și a permite pământului să se încălzească.
- Aprinderea focurilor ritualice, peste care copiii obișnuiau să sară, ca un simbol al purificării și al alungării spiritelor rele.
- Scoaterea plugului la arat, ca simbol al începutului noului an agricol. În trecut, plugul era trecut prin foc de fierar, apoi era binecuvântat înainte de a fi scos în câmp.
Un alt obicei bine cunoscut este prepararea mucenicilor, colăcei în formă de cifra opt, unși cu miere și nucă în Moldova sau fierți în Muntenia și Dobrogea, într-un sirop dulce cu scorțișoară și nucă, simbolizând lacul înghețat al Sevastiei.
În tradiția populară, mucenicii sunt preparați în număr de 40 sau 44, în funcție de credința fiecărei regiuni. În unele zone se consideră că, potrivit vechilor credințe geto-dacice, numărul corect al mucenicilor ar fi 44, iar sărbătoarea ar fi legată și de ciclurile agricole.
