Nelipsiți de pe mese, la petrecerile în aer liber, picnicuri, târguri și nu numai, micii sunt unul dintre cele mai populare preparate din bucataria românească. Precum multe mâncăruri autohtone, micii au ajuns la noi pe filiera orientală, cel mai probabil, de la turci. Rețete similare mititeilor există și în alte bucătării tradiționale din zona balcanică.
De la o regiune la alta, compoziția diferă, însă, în ceea ce privește tipurile de carne folosite, condimentele, dar și forma pe care o capătă, înainte de a ajunge pe grătar.
Gustoşii mititei pot fi prepaţi şi acasă, iar rezultatul este spectaculos. Paşii gătirii trebuie respectaţi întocmai. Reţeta o regăsim la regretatul gastronom Radu Anton Roman, în lucrarea gastronomiei româneşti “Bucate, vinuri şi obiceiuri româneşti” (Editura Paideia).
Ingrediente:
1 kg ceafă de viţel (mânzat), 500 g ceafă de porc, 250 g pulpă de miel, 2-3 oase mari de vită, 1 lingură sare piper (după gust), 1 ceapă mare, 1 morcov mijlociu, 1 căpăţână usturoi, 1 ardei iute, 1 legătură cimbru, 1 linguriţă bicarbonat, 1 lingurită praf miroase: ienibahar, rozmarin, chimen.
Mod de preparare
Se toacă mărunt carnea. Se frământă bine cu sarea, piperul, bicarbonatul, miroasele, ardeiul iute şi usturoiul tocate mărunt (până devin pastă), cimbrul măcinat praf, până totul e un aluat. Între timp, oasele de vită sparte au fiert împreună cu toate zarzavaturile vreo două ore până când din doi litri de apă s-a ales doar o jumătate litru de supă.
Strecurăm supa şi o răcim, apoi o frământăm bine împreună cu carnea. Compoziţia se lasă câteva ore bune la frigider pentru ca gusturile să se întrepătrundă.
Micii se rotunjesc fie în mână, udând-o mereu, să nu se lipească, fie prin ţeava de cârnaţi a maşinii de tocat . Nu tigaia e rostul micului, ci grătarul şi focul corespunzător, de lemn şi cărbuni, făcut în curte.
