Ira Sachs revine în The Man I Love la Downtown New York-ul care i-a alimentat propria imaginație creativă: un spațiu al artiștilor, al teatrului experimental, al muzicii, al poeziei și al libertății de a trăi după propriile reguli, chiar și sub amenințarea epidemiei de SIDA din anii ’80. Potrivit Deadline, filmul plasează acțiunea în această perioadă, când multe vieți tinere și promițătoare erau curmate de boală, dar energia artistică continua să pulseze.
Un film despre a rămâne viu într-o epocă fragilă
Prezentat în competiția de la Festivalul de la Cannes, filmul nu se concentrează pe latura sumbră a crizei, ci pe dorința de a merge mai departe și de a rămâne „apologetic viu”, așa cum descrie publicația. Sachs și scenaristul Mauricio Zacharias construiesc astfel o poveste despre artă, supraviețuire și nevoia de a crea chiar și atunci când viitorul este incert.
Rami Malek, în centrul poveștii
În centrul filmului se află Jimmy George, interpretat de Rami Malek, un cântăreț și performer cunoscut în acest cerc artistic. Personajul este surprins în timp ce repetă pentru o piesă și pentru un rol într-o companie de teatru experimental, The Mechanicals, unde joacă un personaj de tip drag, Carmen, într-o adaptare scenică a unui film uitat despre o comunitate artistică asemănătoare cu cea din New York-ul acelor ani.
Deadline notează că Jimmy este prezentat ca o figură blândă, spre care ceilalți sunt atrași și pe care vor să o sprijine. În același timp, el tocmai a trecut printr-o spitalizare pentru pneumonie asociată SIDA, o experiență care îi amintește că viața lui poate fi limitată, chiar dacă pentru moment a câștigat această luptă.
Criticul publicației descrie interpretarea lui Malek drept una „curajoasă” și „minunat trăită”, subliniind că actorul oferă un personaj plin de demnitate și determinare. Filmul mizează pe această tensiune: un om care știe că timpul este scurt, dar care refuză să renunțe la artă și la intensitatea vieții.
Relații, tensiuni și o comunitate care încearcă să țină pasul cu realitatea
În jurul lui Jimmy se află Dennis, interpretat de Tom Sturridge, partenerul său de lungă durată, descris ca o prezență stabilă și protectoare. În poveste intră însă și Vincent, jucat de Luther Ford, un tânăr nou venit în oraș, atras atât de Jimmy, cât și de energia comunității din jurul lui. Jimmy începe o relație cu Vincent, spre nemulțumirea lui Dennis și a altora, în timp ce amenințarea bolii rămâne prezentă în fundal.
Filmul îi include și pe Brenda, sora lui Jimmy, interpretată de Rebecca Hall, pe soțul ei Gene, jucat de Ebon Moss-Bachrach, și pe fiul lor Billy. Ei sosesc pentru a celebra aniversarea părinților lui Jimmy și ai Brendei, iar Brenda devine vocea realistă a familiei, cea care spune lucrurilor pe nume și refuză să lase optimismul să ascundă gravitatea situației.
În această structură, Sachs combină drama personală cu atmosfera unei comunități artistice care continuă să cânte, să cineze și să petreacă. Deadline remarcă mai multe momente muzicale integrate în film, inclusiv interpretarea lui Rebecca Hall a piesei „How Are Things in Glocca Morra” și versiunea lui Malek după „The Man I Love”, cântecul care inspiră și titlul filmului. Spre final, este folosită și melodia „Lightning Over Water” de Ronee Blakley.
Distribuție, atmosferă și revenirea lui Ira Sachs la Cannes
Tom Sturridge joacă un rol reținut, iar Luther Ford, aflat la debutul său în lungmetraj, este descris de Deadline ca fiind convingător într-un personaj dificil, care ar fi putut rămâne unidimensional. Rebecca Hall este considerată bine distribuită, în timp ce Ebon Moss-Bachrach are mai puțin material de lucru. Printre celelalte nume din distribuție se află Maisy Stella, Blanka Zizka, Stephen Adly Guirgis și Sasha Lane.
Un rol important îl are și designul de producție semnat de Tommy Love, care ajută filmul să reconstruiască autentic epoca și spațiul cultural pe care Sachs îl evocă. Regizorul, cunoscut pentru filme precum Love Is Strange, Passages, Frankie, Little Men, Married Life și Peter Hujar’s Day, revine astfel pentru a doua oară în competiția de la Cannes, după Frankie din 2019.
Cu o durată de 1 oră și 35 de minute, The Man I Love este prezentat de Deadline ca un film cald și emoționant despre iubirea pentru artă și pentru oamenii care o fac posibilă. În centrul lui rămâne ideea că, în fața fragilității, creația poate deveni o formă de rezistență.
Ideea practică pentru cititor: dacă urmărești filmele de la Cannes care combină istoria recentă cu o interpretare puternică, acesta este un titlu de urmărit pentru felul în care pune în dialog arta, memoria și supraviețuirea.
