Cea mai frecventă greșeală pe care oamenii o fac în momentul în care încep să urmeze ”inelul gastric virtual” sau orice alt program de slăbire care se focusează pe a mânca când îți este foame, este aceea de a confunda senzația de foame pe fond emoțional cu foamea fizică. Acest lucru se întâmplă deoarece, până să ajungem să ne cunoaștem corpul, cele doua senzații seamană foarte mult.
Principalul motiv pentru care oamenii mănâncă atunci când nu le este foame este acela de a depăși o stare emoțională sau de a umple un gol emoțional. Acesta este și motivul pentru care te trezești că mănânci încontinuu fără să te simți sătul: nu îți era foame de la bun început.
Mâncatul pe fond nervos: ce anume îl provoacă?
Există un motiv știintific pentru care mâncăm pe fond nervos: carbohidrații și grăsimile ne stimulează creierul să producă serotonină, o substanță responsabilă de stare de bine, numită și hormonul fericirii.
Schema și mecanismul de declanșare a mâncatului pe fond nervos sunt simple: supărarea, stresul reprezintă pierderi pe care încercăm să le corectăm. Nu mâncăm pentru că ne este foame, ci pentru că mâncarea ne face să ne simțim mai bine.
Nu suntem ok și vrem să echilibrăm balanța, asadar ne oferim o bonificație aflată la îndemână prin care să compensăm ceva de care am fost lipsiți: afecțiune, încredere, apreciere, timp, dragoste.
La nivel psihologic mecanismul supralimentării este unul de apărare, chiar dacă nu îl percepem conștient în acest fel: undeva s-a creat un gol, pe care noi simțim nevoia de a-l umple, ca să ne redobândim echilibrul. Din păcate însă, metoda aplicată este greșită și de aici pornesc o sumă de probleme: încercăm să umplem un gol mental, ca și cum ar fi unul fizic. A doua zi golul este tot acolo, iar caloriile ingerate se transformă în depozite de grăsime.
Care sunt implicațiile mâncatului pe fond nervos?
Mâncatul pe fond nervos reprezintă un mare și nefericit cerc vicios – pe loc, el produce o senzație de bine, în timp însă, va crea un dezechilibru și mai mare. Mâncatul în exces ne compensează pierderea pentru un timp scurt, oferă ușurare, însă, pe termen lung degenerează în și mai mult stres și supărare, pentru că nu ai înlăturat cauzele, totul a avut doar un efect de moment.
Nu ai scăpat nici de cauza supărării inițiale, ci, dimpotrivă, ai adăugat la ea încă un motiv: acela al acumulării kilogramelor, menite să îți aducă și mai puțin respect de sine, și mai puțină apreciere din partea celorlalți. În plus, supraalimentația, aplicatî inițial ca o soluție de moment, este în mare pericol să devină o obișnuință. Ai înlocuit un rău temporar cu unul care amenință să devină permanent.
Vestea bună este că mâncatul pe fond nervos reprezintă o problemă cu soluții, iar ele trebuie căutate în același loc din care și-a făcut debutul și cauza în sine: în mintea noastră.
Conștientizarea problemei
Primul și cel mai important pas în combaterea mâncatului pe fond nervos este să conștientizăm și să recunoaștem în propriii noștri ochi că ne confruntăm cu o problemă. Poate să pară un pas neînsemnat, dar dacă privim măncarea ca pe un drog – atunci, pentru a o trata, trebuie să apelăm aproape la aceleași mijloace ca și în situația tratării dependenței de droguri clasice.
Găsește-ți alte bonificații sau activități relaxante
O raită la shopping, o ieșire cu prietenii în care să glumești, să depeni amintiri și să te rupi de sursa neliniștilor, o plimbare în aerul rece al serii, un film bun (fără floricele lângă) sunt lucruri care te vor ajuta să te relaxezi și să îți oferi o evadare. Sportul are, de asemenea un efect miraculos, întrucât eliberează endorfine în corp, adică hormonii reponsabili cu starea de bine.
