Petrișor Peiu, liderul senatorilor AUR, a anunțat că nu va participa la votul din Senat asupra legii integrității care include așa-numitul „amendament Fritz” și că își va da demisia din funcția de lider de grup dacă partidul va susține actul normativ. Potrivit declarațiilor sale, citate de Ziare.com și de Antena3.ro, poziția sa vine după o serie de voturi și dispute interne legate de aceeași lege.
Petrișor Peiu amenință cu demisia dacă AUR votează legea integrității cu „amendamentul Fritz”
Peiu a spus că nu poate accepta să voteze astăzi ceva ce a respins ieri și a insistat că nu le-a impus colegilor săi de partid un anumit vot. În mesajul public transmis ulterior pe Facebook, el a susținut că senatorii AUR ar fi trebuit să îl asculte încă din 30 iulie, când legea a ajuns la Senat, și a vorbit despre „onoare”, „consecvență” și „transparență” în politică.
Ce este „amendamentul Fritz” și de ce a stârnit controverse
Controversa se leagă de o prevedere introdusă în legea integrității, act normativ care reprezintă un jalon din PNRR. Amendamentul permite încetarea mandatului unor aleși locali în cazul unor decizii definitive de incompatibilitate sau conflict de interese, inclusiv pentru situații anterioare intrării în vigoare a noii legi. Criticii au susținut că această formulare ar putea avea efect retroactiv și că ar fi fost construită astfel încât să îl vizeze pe Dominic Fritz, primarul Timișoarei și președintele USR, care are o decizie definitivă într-un dosar de conflict de interese administrativ.
Legea a trecut prin mai multe etape parlamentare și a ajuns și la Curtea Constituțională, care a declarat constituțională prevederea contestată. În același timp, dezbaterea a depășit rapid cadrul tehnic al unei legi de integritate și a devenit un test politic pentru partide, mai ales în raport cu tema incompatibilităților și cu modul în care sunt tratate deciziile definitive în administrația locală.
Poziția lui Peiu: consecvență, dar și risc politic intern
Peiu a explicat pentru G4Media că nu participă la vot pentru că nu poate accepta să facă astăzi ceva și mâine altceva. El a precizat că este gata să demisioneze dacă AUR votează legea în forma care include amendamentul. Mesajul său sugerează nu doar o divergență punctuală, ci și o tensiune mai largă privind disciplina de partid și autonomia de decizie în interiorul AUR.
Nu este prima dată când liderul senatorilor AUR recurge la o astfel de amenințare. Potrivit informațiilor publicate, el a mai vorbit despre demisie și înaintea votului pentru guvernul Veștea, iar parlamentarii AUR au ales atunci să nu susțină învestirea. În actualul episod, Peiu a amintit și că, pe 5 august, când legea integrității a trecut de Senat cu sprijinul PSD și AUR, majoritatea senatorilor AUR au votat „pentru”, în timp ce el nu a votat, iar singurul senator AUR care s-a opus a fost Cristian Șipoș.
Un conflict care depășește un singur vot
Dincolo de disputa procedurală, cazul arată cât de repede poate deveni o prevedere legislativă un simbol politic. În jurul „amendamentului Fritz” s-au adunat acuzații, interpretări și reacții dure, inclusiv din partea USR, care a contestat modul în care a apărut amendamentul și a susținut că formula folosită nu era suficient de clară juridic. Ulterior, Curtea Constituțională a declarat neconstituțională sintagma privind „relațiile asemănătoare acelora dintre soți”, iar dezbaterea s-a mutat spre efectele mai largi ale legii și spre posibila ei aplicare în cazuri concrete.
În acest context, amenințarea lui Petrișor Peiu cu demisia nu este doar o reacție personală, ci și un semnal despre fragilitatea echilibrului intern din partide atunci când o decizie legislativă capătă încărcătură simbolică. Pentru AUR, miza nu este doar cum votează senatorii, ci și ce fel de mesaj transmite partidul despre disciplină, coerență și raportarea la controversele din jurul legilor cu impact politic direct.
Rămâne de văzut dacă votul din Senat va confirma o poziție comună a partidului sau dacă episodul va adânci diferențele dintre liderii AUR. Într-o scenă politică deja tensionată, astfel de momente arată că uneori nu legea în sine produce cea mai mare ruptură, ci felul în care partidele aleg să se raporteze la ea.























